Copacul Vieţii se află la doi kilometri de Jebel Al Dukhan
(Muntele de Fum) – punctul cel mai înalt al ţării – şi creşte pe un
deal nisipos înalt de 25 de metri. Misterul supravieţuirii acestui
organism în condiţii atât de vitrege este deja
legendar în rândul locuitorilor Bahrain-ului,
atrăgând curioşi din toate colţurile lumii.
Minunea naturală veche de patru secole i-a uimit şi pe oamenii de
ştiinţă vreme de mulţi ani şi, deşi au fost emise câteva posibile
teorii care să explice
fenomenul, acesta rămâne enigmatic. Unii au
argumentat că pomul şi-ar întinde rădăcinile foarte adânc şi pe o
suprafaţă foarte mare sub pământ, ajungând la surse de apă
neştiute, însă nimeni nu a dovedit acest fapt.
Fireşte, localnicii au propriile explicaţii pentru Copacul Vieţii,
explicaţii care nu ţin de ştiinţă. Mulţi dintre ei cred că arborele
marchează locul
Gradinii Edenului, în timp ce beduinii sunt
convinşi că acesta a fost binecuvântat de Enki, zeul sumerian al
apei. Este uimitor cum Sharajat-al-Hayat, aşa cum îl numesc arabii,
a crescut continuu vreme de 400 de ani.
Sursa: Odditycentral
Descoperă lumea în care
trăieşti: