De ce depinde durata de viaţă? De ritmul şi de forma îmbătrânirii

A trăi o viaţă intensă, dar scurtă este un concept care face aluzie la stilul de viaţă, dar cu câteva variaţiuni a fost luat în considerare şi de biologie, cercetătorii corelând viteza metabolismului unei specii cu durata medie de viaţă a acesteia. Această legătură, deşi are multe argumente în favoarea ei, este încă controversată.

Recent, un studiu condus de Annette Baudisch de la Institutul Max Planck pentru Cercetări Demografice din Rostock, Germania, publicat în revista Methods in Ecology and Evolution, a arătat că actualele metode de analiză utilizate în studiile comparate asupra îmbătrânirii sunt viciate de confuzia dintre două concepte aparent asemănătoare, dar în realitate diferite.

"Anumite organisme trăiesc o viaţă scurtă, altele una îndelungată. Acesta reprezintă ritmul îmbătrânirii. Speciile cu viaţă scurtă au un ritm rapid de îmbătrânire, cele care trăiesc mult au un ritm lent. De exemplu, omul are acest ritm lent, în timp ce păsările cântătoare îl au rapid", a explicat Annette Baudisch.

În schimb, forma îmbătrânirii descrie felul în care mortalitatea, adică riscul de deces, se modifică odată cu înaintarea în vârstă. Iar unicul mod de a măsura acest indicator este factorul imbătrânirii.

"În Suedia, la 15 ani doar 2 tinere din 100.000 mor, dar o femeie din două moare la 110 ani. Această diferenţă notabilă de mortalitate la începutul şi la sfârşitul vieţii adulte înseamnă că, pentru fiinţa umană forma îmbătrânirii este abruptă, în timp ce la alte specii aceasta are o pantă mai lină. La anumite specii, riscul de moarte se poate chiar micşora cu vârsta, motiv pentru care indivizii mai în etate au un risc mai scăzut de deces. Acesta pare a fi cazul broaştei ţestoase din deşert, a aligatorilor şi a crocodililor".

Rezultatele studiului au implicaţii asupra biologiei evolutive şi a studiului îmbătrânirii. "Trebuie să comparăm speciile pentru a înţelege felul în care evoluţia a configurat biologia îmbătrânirii la diferite specii, dar actualele metode sunt limitate deoarece confundă ritmul cu forma procesului. A nu ţine cont de distincţia dintre ele poate duce la concluzii greşite", a mai precizat Baudisch.

Apoi, nu toate speciile cu viaţă scurtă trăiesc "intens" şi mor tinere. Este cazul măcălendrilor, dar nu şi al oii din Munţii Stâncoşi sau al bivolului african. Potrivit datelor de care dispun cercetătorii germani, se pare că a trăi o viaţă intensă şi a muri de tânăr nu este decât o posibilitate: se poate şi trăi intens şi muri bătrân, sau trăi "lent" şi muri tânăr. În natură există toate combinaţiile.

Sursa: Le Scienze