Cei care au reuşit să identifice accentele diferite ale gibonilor sunt cercetătorii de la Centrul de
Primatologie din Gottingen, Germania, autorii unui studiu publicat
în revista BMC Evolutionary Biology. Biologii au înregistrat
„cântecele” a 22 de populaţii de giboni (în total 92 de duete),
care fac parte din 6 dintre cele 7 specii existente, şi apoi le-au
analizat şi asociat secvenţelor genei care codifică o anumită
enzimă, citocromul b (prezentă în mitocondrie), pentru a stabili o
primă corelaţie între cântec şi specie; gena respectivă a fost
aleasă întrucât prezintă regiuni foarte bine conservate şi regiuni
variabile de la specie la specie.
Studiul cercetătorilor germani dovedeşte aşadar că este posibilă
identificarea unui animal doar în baza amprentei vocale. Oamenii de
ştiinţă au comparat şi similitudinile dintre „triluri” cu
distribuţia geografică a gibonilor, descoperind că, la fel cum se
întâmplă şi în cazul altor animale, „dialectul” este un indicator
al locului de unde provin. Apoi, s-a descoperit şi că, sunetele
sunt cu atât mai diferite cu cât sunt mai îndepărtate zonele unde
trăiesc gibonii. Masculii şi femelele deopotrivă fac
apel la aceste „dialecte” pentru a comunica specia şi teritoriul de
apartenenţă, cu scopul de a-şi găsi un partener. Cercetătorii au
mai descoperit şi că şi cuplurile deja formate intonează duete: în
acest caz, bănuiesc autorii studiului, funcţia acestora ar fi aceea
de a consolida relaţia.
Sursa: Galileo