Scoţienii vor crea viaţă de la zero în 208 zile

208 zile, 5.000 de ore de studiu. Atât cred cercetătorii de la Universitatea Glasgow, conduşi de Lee Cronin, că vor avea nevoie pentru a crea viaţă pornind de la zero, fără bacterii sau alte microorganisme, amestecând doar elemente de bază, adică atomi. După cum se arată într-un articol apărut în New Scientist, dacă planurile lor vor avea succes, o vom afla în doar 7 luni.

Cu siguranţă, oamenii de ştiinţă scoţieni nu sunt primii care şi-au propus acest lucru. Lăsând la o parte noutăţile în materie de viaţă sintetică anunţate de Craig Venter, primii care au încercat să obţină acelaşi lucru au fost Stanley Miller şi Harold Urey de la Universitatea Chicago, în 1952, când au reacreat in laborator condiţiile atmosferei primordiale (un amestec de vapori, hidrogen, metan şi amoniac). Au reuşit să producă din nimic "cărămizile" proteinelor: aminoacizii, demonstrand că în Universul primordial condiţii similare ar fi putut da naştere primelor semne slabe de viaţă. Studiul respectiv a reprezentat o piatră de hotar, dar spunea totuşi prea puţine; lipsea, şi lipseşte şi în prezent, saltul de la materia "neînsufleţită" care constituie materia biologică şi viaţa însăşi.

"Complexitatea celor mai simple forme de viaţă trebuie să fi fost creată din ceva", a declarat Cronin, avansând ipoteza că niveluri chimice mai simple, capabile de viaţă autonomă, trebuie să fi existat în trecut. Dar cercetătorul nu şi-a propus doar să stabilească în ce mod a apărut viaţa, ci şi să determine materia "neînsufleţită" să se comporte precum materia "vie", pentru identificarea acelor structuri minime capabile să evolueze în mod autonom.

Cercetătorii au determinat acele caracteristici pe care un sistem capabil de viaţă autonomă ar trebui să le aibă: să fie molecule corelate între ele şi în stare să codifice un anumit tip de informaţie, transmisibilă în manieră ereditară; să fie parte a unui metabolism şi să poată forma spaţii definite în care să realizeze toate reacţiile chimice necesare, fără influenţe din exterior.

"Cărămizile" din care cercetătorii din Glasgow încearcă să construiască viaţă oxizi de metal: tungsten, vanadiu şi molibden. În condiţii specifice, aceşti compuşi generează polioxometalaţi, care la rândul lor pot acţiona ca un soi de matriţe pentru formarea altor structuri similare.
Sursa: Wired.it