Dubla personalitate a ADN-ului

ADN-ul are un „alter ego”, care de obicei
rămâne ascuns, dar mai şi apare din când în când şi pentru o
perioadă scurtă de timp îi deformează bazele, conferindu-i o formă
diferită. Neaşteptata descoperire a fost făcută de o echipă de
cercetători de la Universitatea Michigan şi de la Universitatea
California din Irvine, care semnează împreună un articol pe această
temă în revista Nature.

Se ştia deja că, uneori, ADN-ul se poate îndoi şi „contorsiona” de
o manieră neobişnuită, dar că, în pofida acestui fapt, bazele sale
rămân combinate în modul descris de James Watson şi Francis Crick
în1953. Acum însă, datorită perfecţionării tehnicii rezonanţei
magnetice, cercetătorii conduşi de Hashim M. Al-Hashimi au reuşit
să observe forme tranzitorii alternative, în care anumite elemente
ale spiralei clasice se separă şi se reasamblează în structuri
stabile, dar diferite de clasicele combinări de baze descrise de
Watson-Crick.

• Unul dintre marii producători de cărbune din lume renunță la extracție
• Vești proaste pentru 4.000 de angajați Ford! Gigantul auto pregătește concedieri în Europa

„Este ca şi cum s-ar lua jumătate din treapta unei scări şi s-ar
întoarce în jos partea de sus. În acest mod pot fi încă alăturate
cele două părţi ale treptei, dar nu se mai poate spune că mai
există o pereche de baze Watson-Crick, ci cea numită uneori
perechea Hoogsteen”, a explicat Al-Hashimi.

Aceste perechi de baze au fost deja observate în lanţurile duble de
ADN, dar doar atunci când molecula era legată de proteine sau de
medicamente, sau când ADN-ul era deteriorat. Studiul cercetătorilor
americani arată însă că, şi în circumstanţe normale, fărăr
influenţe din exterior, anumite secţiuni din ADN se pot uneori
deforma într-o structură alternativă, denumită „stare
excitată”.

Având în vedere că interacţiunile dintre ADN şi proteine sunt
direcţionate atât de secvenţa de baze, cât şi de mişcările de
flexiune a moleculei, potrivit cercetătorilor, aceste „stări
excitate” reprezintă un nou nivel de informaţie înmagazinat în
codul genetic.

Sursa: Le Scienze