Studiul, apărut în paginile revistei „Neuron”, dezvăluie
complicatele mecanisme moleculare asociate stresului cronic. „Mulţi
indivizi expuşi unor evenimente stresante nu dau semne de depresie
majoră, în timp ce alţii, aflaţi în aceleaşi condiţii cedează. Şi
până acum, mecanismul molecular din spatele acestei
susceptibilităţi la depresie, sau dimpotrivă, la adaptare, era foarte
puţin înţeles”, a comentat Yoshifumi Watanabe, cercetător la
Yamaguchi University, Japonia, unul dintre autorii studiului.
În studiul lor, Watanabe şi colegii lui au utilizat două tulpini
diferite de şoareci cu reacţii diferite la stresul cronic, pentru a
descoperi mecanismele genetice asociate vulnerabilităţii la
evenimente stresante. Ei au observat că, spre deosebire de şoarecii
capabili să reziste la stres, cei vulnerabili dădeau dovadă de
comportamente depresive atunci când erau expuşi chiar şi celui mai
mic stres cronic. S-a dovedit că, soarecii vulnerabili la stres
aveau un nivel mai scăzut de exprimare a genelor care codifică
pentru factorul neurotrofic derivat din celulele gliale (GDNF).
Factorii neurotrofici sunt cunoscuţi pentru importanţa lor în
reglarea plasticităţii neuronale, fiind dovedită implicarea lor în
mai multe forme de depresie.
Nivelurile reduse de exprimare a GDNF erau rezultatul metilării
ADN-ului şi a modificărilor histonice; aceste
modificări, denumite epigenetice, şi comportamentele depresive la
şoareci, au fost compensate de cercetători printr-un tratament cu
antidepresive.
Sursa: Le Scienze