Vestigiile găsite sugerează existenţa unei legături emoţionale
între om şi animal, deoarece porţiuni din ambele schelete au fost
mutate, împreuna, dintr-un mormânt în altul, indicând faptul că
între cele două fiinţe existase o relaţie pe care cei se ocupaseră
de cadavre au ţinut să o respecte.
Cercetătorii de la Universitatea Cambridge, Marea Britanie, care
au excavat mormântul, au emis ipoteza că vulpea ar fi fost
ţinută ca animal de companie si că ar fi fost sacrificată şi
îngropată pentru a-şi însoţi stăpânul (sau stăpâna) în viaţa de
apoi.
Rămăşiţele au vîrsta de 16.500 de ani, cu 4.000 de ani mai vechi
decât cele mai timpurii dovezi cunoscute ale relaţiei strânse
dintre om şi câine.
Totuşi, oamenii de ştiinţă cred că asemenea legături între
oameni şi vulpi ar fi fost mai degrabă rare; datorită
faptului că vulpile sunt sperioase şi greu de îmblânzit, omul s-ar
fi orientat, în cele din urmă, spre câine, mai „accesibil”
domesticirii, făcând din el tovarăşul său preferat.
Sursa: Mail Online