Intr-o prima instanta, testele ADN au scos in evidenta faptul ca
gheparzii asiatici s-au despartit in urma cu circa 30.000 de ani de
rudele lor din Africa. (Nici gheparzii africani nu o duc foarte
bine, tinand cont ca, in urma cu doar 50 de ani, erau intalniti in
44 tari din Africa, iar in prezent traiesc doar in 29 de
state.)
Gheparzii asiatici au trait pe suprafete mari din sud-vestul si
centrul Asiei, dar la ora actuala mai pot fi intalniti doar in
Iran. Cercetatorii au descoperit ca specia ghepardului sufera de o
variabilitate genetica deosebit de scazuta, alimentand ipoteza
conform careia populatiile de gheparzi au suferit o reducere
drastic in urma cu aproximativ 10.000 ani.
Studiile genetice efectuate in anii ’90 au stabilit ca gheparzii
din sudul Africii (Acinonyx jubatus jubatus) si cei din estul
Africii (Acinonyx jubatus rainieri) fac parte din subspecii
diferite.
Recent, cercetatorii din cadrul Universitatii de Medicina
Vetarinara din Viena si cei din cadrul Ministerului Mediului din
Iran, au scos la iveala faptul ca gheparzii iranieni sunt sensibil
diferiti de cei africani, subspecia din Iran primind denumirea
stiintifica de Acinonyx jubatus venaticus.
„Din datele de laborator a reiesit ca gheparzii persani actuali
au acelasi bagaj genetic cu cel al gheparzilor care traiau in
nord-vestul Persiei acum 1100-1200 ani. Studiile au evidentiat ca
exista diferente mari si intre gheparzii persani si gheparzii
nord-africani (A.j. soemmeringii). Din nefericire, astazi mai
supravietuieste un nucleu de gheparzi persani care cuprinde doar
60-100 exemplare. Speram ca descoperirea noastra sa duca la
intensificarea masurilor de protectie necesare supravietuirii
acestui magnific animal” , declara dr. Pamela Burger, cercetator al
proiectului Panthera.
Sursa: BBCNews