Dupa cum se explica intr-un articol publicat in revista
„Nutritional Neuroscience” de Joseph Garner, seful echipei de
cercetatori de la Purdue University, in cadrul studiului lor,
acestia au intentionat sa examineze comportamentul unor soareci
predispusi genetic sa dezvolte o dereglare similara
tricotilomaniei.
In creierul acestor soareci, activitatea serotoninergica este
destul de scazuta, de aceea Garner a banuit ca prin cresterea
nivelului acestui neurotransmitator va reusi sa trateze dereglarea.
In acest scop insa, cercetatorii nu le-au administrat soarecilor
medicamente, ci s-au gandit sa le creasca nivelurile cerebrale de
serotonina prin intermediul dietei; serononina este sintetizata din
triptofan, un aminoacid care trece bariera hemato-encefalica cu
destula dificultate, „dezorientat” de alti aminoacizi capabili sa
ajunga la creier mai usor.
Pentru remedierea acestui obstacol, dieta soarecilor a fost
modificata prin cresterea semnificativa a nivelurilor de zaharuri
simple si de triptofan: zaharurile stimuleaza activitatea
insulinei, intr-un proces care face celulele musculare sa absoarba
cantitati mai mari din alti aminoacizi, oferind astfel
triptofanului sanse mai mari de a ajunge la creier.
Oamenii de stiinta au observat insa ca desi activitatea
serotoninergica s-a dublat in urma adoptarii noii diete, starea
soarecilor s-a inrautatit foarte tare. Ca atare, intr-un al doilea
experiment, ei au impartit soarecii in trei grupuri: cei cu un
comportament normal, cei care dadeau doar semne usoare de
tricotilomanie, si cei afectati sever de aceasta boala.
„Trei sferturi dintre soarecii care pareau perfect sanatosi au
dezvoltat dereglarea dupa 12 saptamani de dieta”, a precizat
Garner. In opinia lui, este posibil ca raspandirea mare a acestui
tip de dereglari in Statele Unite sa aibe ca explicatie cresterea
nivelului de zaharuri simple in dieta americanilor.