Astrofizicianul britanic a propus aceasta teorie in urma cu
peste 30 de ani, in 1974, suscitand de-atunci incoace polemici
aprinse. Lipsea o dovada, si aceasta a fost gasita acum de un grup
de cercetatori condusi de Daniele Faccio de la Departamentul de
Fizica si Matematica al Università dell’Insubria din Como.
O gaura neagra se naste atunci cand o stea moare, daca in luminoasa
viata a acesteia avea o masa superioara unei cantitati stabilite;
atunci materia se prabuseste si se concentreaza intr-un spatiu
foarte restrans, manifestand o forta de gravitatie foarte
puternica, capabila sa retina orice lucru. Nimic nu poate razbate
dincolo de orizontul ei, nici macar fotonii care compun lumina, si
tocmai din acest motiv s-a spus ca gaura este „neagra”, pentru ca
telescoapele nu reusesc s-o vada. Hawking insa, calculand temperatura
„monstrilor” (care spune cat de tare straluceste un corp ceresc), a
constatat ca, desi aceasta este de un miliard de ori mai scazuta
decat temperatura din spatiul inconjurator al gaurilor negre, ceva
tot reuseste sa razbata.
Procesul a fost reconstruit in laboratorul Universitatii din
Como, prin iluminarea unui bloc de sticla cu caracteristici
speciale cu un laser. „Interactionand cu materialul foarte dens,
fotonii luminii reproduc acelasi efect verificat in zona din jurul
gaurii negre, cea botezata
se intampla, si am masurat acest lucru, ca o particula, fotonul cu
frecventa negativa, sa fie absorbita, iar cea care o insoteste la
frecventa pozitiva sa iasa la suprafata. Ceea ce separa cele doua
particule este tocmai orizontul, si acestea odata divizate nu se
mai pot reconecta”, a explicat Daniele Caccio. Asa se face ca, unul
dintre fotoni, reusind sa „evadeze”, devine detectabil.
Hawking sustine ca gaurile negre se
„evaporeaza”, se dizolva in timp deoarece furnizand energie
fotonilor care „evadeaza” continuu, energia la un moment dat se
termina, iar din „monstru” nu mai ramane nimic.
„Radiatia lui Hawking nu mai este doar un vis teoretic, ci a
devenit in sfarsit ceva real”, a comentat Ulf Leonhardt de la St.
Andrew’s University, Marea Britanie, intr-un articol aparut in
„New Scientist”.
Sursa: Corriere della Sera