Se estimeaza ca uriasul cetaceu avea peste 50 de ani atunci cand
a fost capturat, iar urmele descoperite pe oasele sale indica
faptul ca a fost nevoie de multe lovituri de harpon pentru a-l
ucide. De altfel, metoda uciderii unui atare animal era aceea de
a-i provoca hemoragii cat mai grave, moartea acestuia survenind in
urma pierderii uriase de sange.
In secolele XVII- XVIII, carnea de balena era extrem de
apreciata in Anglia, dar poate si mai pretios era uleiul care se
obtinea din topirea grasimii acestui animal. Mai mult, fanoanele
erau folosite in industria textila, cu precadere la realizarea
corsetelor, un accesoriu foarte la moda in aceeasi perioada. Este
cunoscut si faptul ca in sud-estul Londrei industria prelucrarii
grasimii de balena era una infloritoare, iar vanatoarea acestor
mamifere a durat pana la jumatatea secolului XX.
Extrem de rare, balenele comune au fost vanate pana aproape de
extinctie, astazi estimandu-se ca mai exista circa 300 – 350 de
exemplare in Atlanticul de Nord. De aceea, descoperirea ramasitelor
acestui gigant al oceanelor reprezinta o provocare pentru oamenii
de stiinta si o fereastra catre trecut, dupa cum afirma Richard
Sabin, curator al Muzeului de Istorie Naturala din Londra, noua
casa a cetaceului.
Sursa:
DailyMail