Zilele Muzeului Taranului Roman

Program Zilele Muzeului Ţăranului, 10-19 septembrie

Timpul sărbătorii
Târgul meşterilor iconari
10 – 14 septembrie, între 10:00 şi 18:00
Se întâmplă de ceva timp la Muzeul Ţăranului Român, mai precis de
vreo şase ani, ca în drumurile noastre obişnuite să dăm de timpul
sărbătorii. Timp mic, îndurerat, dar şi tămăduitor, Ziua Crucii
înalţă şi curăţă prin post roditor sufletele noastre vremelnice.
Reper al sărbătorilor mari în lumea ţărănească – fără cruce tot
omul e pierdut – Înălţarea Sfintei Cruci recuperează fragmentar
spaţiul sacru şi ne aduce aminte de puterea crucii. Ce se întâmplă
la muzeu de Ziua Crucii: se prăznuieşte cu meşteri, iconari,
cruceri şi artişti. Praznicul ţine 5 zile din 10 până în 14
septembrie, de la zece dimineaţa la şase seara, şi e plin de semne.
Cumpărăm sau ne bucurăm ochiul şi inima cu troiţe şi cruci, icoane
şi izvoade, pristolnice şi pecetare, miniaturi, îngeri ţesuţi,
poveşti despre cruceri şi atelierele lor. Pânzături, prescuri şi
oale de praznic, vin pentru pomenire. Postim cu dulceţuri,
compoturi, pâinişoare, mere şi nuci. Nu vor lipsi nici atelierele
de pictat icoane pe sticlă şi pe lemn pentru copii cu meşteri
iconari în fiecare zi de târg de la ora 11.00.

• Suedia și Norvegia renunță la viitorul fără numerar din cauza Rusiei
• Cu cât au crescut acţiunile Trump Media în anul 2024?

Timpul reculegerii
Expoziţia Cruci de piatră
10 – 30 septembrie, la sala Foaier, de marţi până duminică, între
10:00 şi 18:00
Ceea ce deosebeşte o cruce de piatră de una din lemn este
rezistenţa în bătaia timpului. Cea de lemn putrezeşte în cele din
urmă, vreme în care cea de piatră este şlefuită, adăugându-i-se
ceea ce pietrarului nu-i stă în putere pentru a o înzestra: o
frumuseţe împlinită. Cu desenul sculptat, zgâriat sau doar pictat,
apoi văruite pe de-a-ntregul ori năpădite de muşchi, lăstăriş sau
uitare, ele încă mărturisesc acolo unde au fost ridicate, multe de
mai bine de o sută de ani. Le veţi întâlni mai cu seamă pe drumul
vinului, care merge mână în mână cu cel al crucilor meşterite de
pietrari pe înălţimile dealurilor Istriţa, Tohani sau Ciortea, la
învecinarea unor vechi cariere de piatră cu podgoriile, la
răspântii, între vii sau în cimitire rarisime. Vă invităm să
aruncaţi o privire în această rezervaţie a pietrei unde meşteşugul
este pe cale de dispariţie, vizitând expoziţia-atelier „Cruci de
piatră” de la MŢR, Sala Foaier, în perioada 10-30 septembrie 2010,
între orele 10-18.
Vernisaj: 10 septembrie, ora 17:00, la Sala Foaier

Timpul urmei
Cicatrice – lansare de carte
10 septembrie, 17:00, la Sala Foaier
Purtăm cu toţii stigmatul legăturii ancestrale: buricul. Cicatricea
cicatricelor. Pecetea păcatului strămoşesc. Mă gândesc la Adam şi
Eva, ca la singurii oameni fără ombilic.
Există cicatrice care sluţesc, altele care conferă mister sau
sperie. Impun. Multe dintre ele, dimpotrivă, produc complexe de
inferioritate. Cicatricea este citită de ceilalţi. Ea este dovada
experienţei limită, dintr-un anumit moment al vieţii. De aceea, de
multe ori este autoprovocată.
Cicatricea, excepţia fizică, accidentul, născând nume: Chioru,
Strâmbu, Şchiopu.
Urmărindu-ne pas cu pas întreaga viaţă. Devenind istorie. Ce sunt
marile războaie, dacă nu cicatrice în evoluţia omenirii?

Timpul descoperirii
Expoziţia Să aruncăm o privire – gucken wir mal
Conversaţie textilă
10 – 19 septembrie, în expunerea permanentă, de marţi până
duminică, între 10:00 şi 18:00
Utilizând într-un mod conceptual tehnici şi materiale tradiţionale
pentru realizarea textilelor, cinci artişti români şi germani –
Victoria şi Marian Zidaru, Senta Connert, Ulrike Kessl, Julia van
Koolwijk – au creat o operă de artă contemporană. Pentru un dialog
cu obiectele tradiţionale, artiştii integrează opera lor în
expoziţia permanentă a Muzeului Ţăranului Român. Unele dintre
obiectele muzeului vor fi înlocuite cu operele artiştilor şi vor
putea fi găsite la etajul I, iar pe holul de la intrarea în
Studioul Horia Bernea se va afla opera „Jumătate de nor” a artistei
Ulrike Kessl.
Conceptul propune dezbateri despre diferenţe şi similitudini ale
textilelor şi artelor meşteşugăreşti, dar şi despre continuitatea
acestora, până în prezent.
Vernisaj: 10 septembrie, ora 16:00, intrarea din Şoseaua
Kiseleff

Timpul online
Lansarea turului virtual al expoziţiei permanente a MŢR
13 septembrie, în Studioul Horia Bernea, 17:00
Expunerera Muzeului Ţăranului Român a fost concepută dintru început
ca o creaţie „pâlpâitoare”, cu clipe de strălucire, cu zone de
penumbră, cu compoziţii clare şi afirmative, alături de altele care
suscită întrebări sau sunt în căutarea sensului ascuns. În plus,
prin felul în care obiectele expuse pot fi articulate, schimbate,
îmbogăţite sau recompuse, expoziţia permanentă capătă şansa
tinereţii fără bătrâneţe şi incită mereu curiozitatea proaspătă a
vizitatorilor.
Această respiraţie a discursului muzeologic – liberă şi în acelaşi
timp subtil controlată – conferă autenticitate, dar şi riscul
perisabilităţii; înnoirile, îmbogăţirile şi schimbările operate în
ultimii 15 ani au crescut organic unele din altele, în aşa fel
încât e aproape imposibil de fixat în memoria vizitatorilor un
moment sau o etapă anume. Ele trec şi se pierd în mod natural în
uitare.
De aceea, un tur virtual al expunerii de bază, care să fixeze măcar
etapa actuală de nuanţare a discursului devine, în cazul Muzeului
Ţăranului Român, o necesitate stringentă, chiar în absenţa
iminentelor operaţii de consolidare-restaurare viitoare.
Muzeul propune un tur deosebit de bogat, compus din multiple
panorame pentru fiecare sală, întreţesut cu explicaţiile bilingve
română/engleză ale audioghidului şi completat în punctele sale
active, cu documente sonore şi vizuale culese în cercetările de
teren.
Un tur virtual interactiv, conceput în dialog cu vizitatorul, aşa
cum a fost gândită dintru început şi expunerea.

Timpul în 35 de milimetri
Docu-cinemateca MŢR
13 septembrie, în Studioul Horia Bernea, 20:30
Filon (9’50) – regia Gabriel Hanganu (1995)
Filon este „curatorul” unei fabuloase colecţii personale
împrăştiate în sălile unui muzeu de istorie special, realizat pe
principiile neaoşe ale pop-art-ului. Unul din indicatoarele
adresate publicului atenţionează: „Vizitatorule, te rog nu-ţi
diminua simpatia faţă de copiii din fotografii văzându-i îmbrăcaţi
în « haine de epocă ». Ei sunt autorii colecţiei muzeale!”.

Roiuri (10’16) – regia Gabriel Hanganu (1996)
Metafora din titlul filmului este un pretext pentru o incursiune
minimalistă în viaţa cotidiană a unei mănăstiri. „Roiuri” ocoleşte
locurile comune exploatate în zecile de reportaje-tv despre
mănăstiri şi surprinde fragmente dintr-un cotidian ritualic altul
decât cel religios: culesul mierii de albine, făcutul pâinii,
primirea oaspeţilor în zi de sărbătoare, muncile agricole.

O stradă oarecare din Bucureşti (18’20) – regia Ioana Popescu &
Marius Caraman (1995)
În colaborare cu EHESS Paris (Şcoala de Înalte Studii în Ştiinţe
Sociale), Muzeul Ţăranului Român a desfăşurat în anii 1996-97, un
proiect de Antropologie urbană în Bucureşti. Printre rezultatele
cercetărilor de teren se numără şi acest film realizat cu
mijloacele tehnice minimale ale momentului, dar cu plăcerea
nedisimulată a descoperirii unei lumi aparte, plasată în interiorul
unui cartier cu multă personalitate din centrul oraşului, mereu
surprinzător, care este Bucureştiul.

Grădina boierului Nasta (26′) – regia Marius Caraman (2006)
Rare sunt cazurile în care demersuri ştiinţifice diferite să poată
fi documentate prin cercetarea unui acelaşi subiect / obiect.
Proiectul Colecţii şi colecţionari s-a întâlnit cu proiectul Muzeul
Boierului şi cu cel intitulat Observatorul vizual, nici mai mult
nici mai puţin decât în persoana lui Dan Nasta (colecţionar, boier
din toate punctele de vedere şi totodată stăpân al unor comori
demne de a fi împărtăşite vizual unui public larg).

Ceramica de Horezu acasă şi la piaţă (43′) – regia Bogdan Iancu
& Cătălina Tesăr (2007)
Angoasa culturală a ultimilor ani legată de „pierderea tradiţiilor”
a fost contrabalansată de consumul fervent al produselor asociate
cu aceste tradiţii. Numărul târgurilor şi al reportajelor-tv sau
din presa scrisă dedicate „meşteşugurilor tradiţionale” pare să
crească pentru a alimenta un public din ce în ce mai vrăjit de
produsele de artizanat. Filmul construieşte, pe baza câtorva scurte
portrete, un studiu de caz elocvent pentru transformările
post-socialiste pe care le înregistrează artizanatul românesc la
întâlnirea cu piaţa globală: ceramica de Horezu, unul dintre cel
mai cunoscute brand-uri ale ceramicii autohtone.

Timpul privirii şi al mirării
Expoziţia „Construcţii” contemporane norvegiene la Bucureşti
15 septembrie – 17 octombrie, la Sala Irina Nicolau, de marţi până
duminică, între 10:00 şi 18:00
Expoziţia de artă şi meşteşuguri contemporane norvegiene
„Construcţii” va fi deschisă la Muzeul Ţăranului Român, sala Irina
Nicolau, începând cu data de 15 septembrie. Organizată de Ambasada
Regală a Norvegiei la Bucureşti în colaborare cu Muzeul Ţăranului
Român, expoziţia va fi deschisă în perioada 15 septembrie – 17
octombrie 2010, de marţi până duminică, în intervalul orar 10:00 –
18:00.
Pornind de la conceptul de construcţii, un termen larg uzitat, de
la arhitectură, inginerie şi geometrie, la muzică şi limbaj,
expoziţia îşi propune să evidenţieze legătura dintre procesul de
creaţie şi ideea care o generează. În acelaşi timp, se remarcă o
fuziune indisolubilă între formă, tehnică, material şi sensul pe
care îl incumbă toate acestea.
Expoziţia, semnată de 16 artişti norvegieni, oferă o interpretare
contemporană a artei şi a meşteşugurilor norvegiene. Cele 22 de
lucrări expuse alcătuiesc o mare varietate de forme şi expresii
conceptuale, unele experimentale, altele profund ancorate în
tradiţie, toate însă având ca punct de plecare un exerciţiu al
practicii meşteşugăreşti.
„Construcţii” este o expoziţie itinerantă. Ea a mai fost deschisă
publicului din Spania, Irlanda, Rusia, Chile, Coreea şi
Islanda.
Vernisajul expoziţiei va avea loc miercuri, 15 septembrie, ora
18:30, la Sala Irina Nicolau

Timpul artizanilor
Expoziţia Furga Murga – Fraţii Gavrilă – obiecte din piele
16-19 septembrie, la Sala Acvariu, de marţi până duminică, între
10:00 şi 18:00
Fraţii Cornliu şi Silviu Gavrilă creează produse din piele lucrate
într-o manieră personală folosind metode de lucru tradiţionale şi
materiale de o foarte bună calitate. De asemenea, cei doi
colaborează cu diverşi artişti plastici, din domeniul picturii pe
sticlă, ceramicii, sculpturii în lemn, prelucrării metalelor,
realizând diferite obiecte precum: chimire, curele, opinci, tolbe,
genţi, cruciuliţe, casete pentru podoabe, tocuri de ochelari,
cufere, rame, suporturi pentru candele, oglinzi cu ramă din
piele.

Timpul sunetului şi al bucuriei
Concert – grupurile Iza şi Ardealul
16 septembrie, în Studioul Horia Bernea, 19:00
Grupul Iza din Maramureş este un ansamblu cu totul special în
România. El s-a construit în cursul ultimilor ani din ţărani
tineri, rude şi prieteni, care şi-au dorit să devină artişti de
scenă dar care, în acelaşi timp, au refuzat deliberat să se
conformeze modelului de ansamblu folcloric consacrat în România (un
model similar cu cel care a funcţionat şi funcţionează încă în
toate ţările est-europene). Instrumentiştii sunt cu toţii muzicieni
populari profesionişti, angajaţi curent pentru petrecerile rurale
şi chiar urbane din Maramureş. Cântăreţii şi dansatorii sunt simpli
ţărani din diferite sate, legaţi între ei prin rudenie sau
prietenie. Şeful şi animatorul grupului este Ioan Pop, zongoraş şi
vocalist, ţăran din Poienile Izei căsătorit în Hoteni.
Colaboratorii săi – ceteraşii Dumitru Hîrb, dobaşul Ioan Petreuş şi
dansatorii şi cântăreţii Anuţa Pop, Voichiţa Nemeş, Ioan Ilieş,
Gheorghiţă Tepei – îl sprijină cu toată convingerea.
Grupul Iza se străduieşte să-şi construiască spectacole fără să
mutileze sau să „înfrumuseţeze” muzica sau să-i răpească
spontaneitatea, fără să recurgă la clişeele scenice consacrate,
fără să uzeze de propriile sale stereotipii. El promovează muzica
„clasică” a Maramureşului, melodiile vechi neştiute sau uitate,
precum şi învârtitele noi care sunt compatibile cu tradiţia.

Grupul Ardealul din Gherla condus de Emil
Mihaiu
Emil Mihaiu este în clipa de faţă cel mai bun ceteraş al
Transilvaniei centrale. Emil e originar dintr-un sat ardelenesc cu
populaţie mixtă: Buza. A învăţat să mânuiască vioara de la un
consătean ţigan, de la care a deprins totodată şi muzicile locului.
Mai târziu, ca instrumentist matur şi cu reputaţie în continuă
creştere, Emil s-a îmbogăţit cu cântări noi, prinse de la alţii sau
create de el însuşi. El este acum deţinătorul unui repertoriu
divers şi de o neobişnuită extensie, pe care îl execută cu o
virtuozitate şi un rafinament ritmic fără egal.
În cursul unei singure petreceri – să spunem o nuntă, care în
Transilvania e adeseori mixtă – Emil are prilejul să cânte, pe
rând, româneşte, ungureşte şi ţigăneşte. Tot atunci el execută
orice i se cere sau crede că îşi doresc oamenii să audă, inclusiv
acele muzici „amestecate”, amplificate sau acompaniate cu
instrumente electronice pe care le detestă. Ca orice muzician care
îşi câştigă onest pâinea, Emil Mihaiu îşi satisface, cu sau fără
plăcere, angajaţii. Preferinţa sa personală se îndreaptă însă spre
tradiţionale, cele pe care le cântă în concerte – în special în
cele pe care le susţine în străinătate, întotdeauna împreună cu
colegii şi prietenii săi din grupul Ardealul.
Conştient de valoarea muzicii sale, Emil se îngrijeşte să o poarte
spre posteritate. Până acum, el a realizat două discuri la mica
editură Ethnophonie a Fundaţiei Alexandru Tzigara Samurcaş; un al
treilea împreună cu maestrul Sherban Lupu, la casa de discuri
Electrecord; un al patrulea, care va apărea foarte curând la
editura olandeză New Samarkand Records şi un al cincilea, deja în
curs de pregătire, la aceeaşi editură Ethnophonie. Discul Muzică
ţigănească din Transilvania/Gypsy Music from Transylvania, realizat
împreună cu grupul Ardealul, a primit în anul 2004 două preţioase
distincţii internaţionale.

Timpul aromelor
Festivalul degustătorilor de film şi artă culinară, pentru
bucureşteni
17-19 septembrie, între 10:00 şi 18:00
Celor care nu au ajuns în portul cultural Cetate, Asociaţia Film
România şi Fundaţia pentru Poezie „Mircea Dinescu” vor programa în
perioada 17-19 septembrie, la MŢR, Festivalul degustătorilor de
film şi artă culinară, pentru bucureşteni.
Vă aşteptăm cu proiecţii de filme din ţările balcanice – o selecţie
din cele mai bune filme realizate în ţările balcanice în ultimii
ani, laureate la marile festivaluri internaţionale. Proiecţiile vor
avea loc seara, în aer liber, în curtea MŢR şi la Clubul Ţăranului.
În aceeaşi perioadă, Mircea Dinescu va prezenta, spre degustare şi
vânzare, preparate culinare pregătite în bucătăria sa cu
ingrediente naturale provenite din fermele proprii. Vizitatorii
muzeului vor avea ocazia să deguste şi să achiziţioneze mai multe
soiuri din Vinul lu’Dinescu.

DESCOPERA LUMEA IN CARE TRAIESTI!

• Hotelurile cu cea mai frumoasa
  panorama
• 10 tari care nu detin o forta
  armata
• 10
  atractii ale orasului Lisabona