Studiind ADN-ul extras din schelete de urs de pestera, cercetatorii au constatat ca
specia a disparut in urma cu 24.000 de ani, dar populatiile au
inceput sa scada in urma cu cca. 50.000 de ani, simultan cu
cresterea populatiei umane in aceleasi zone. In schimb, populatiile
de urs brun nu au suferit schimbari
semnificative.
Pentru a explica fenomenul, cercetatorii au propus ipoteza unei
competitii pentru „locuinte”: ursii de pestera erau dependenti de
aceste adaposturi pentru a rezista in timpul iernilor foarte grele
din perioada glaciara, in timp de ursii bruni foloseau alte tipuri
de adaposturi – barloguri de dimensiuni mai mici, scobite in
pamant. Pesterile erau insa vitale si pentru oameni, mai ales in
timpul glaciatiunii, iar oamenii, ocupand grotele, au
lasat ursii de pestera fara adapost.
Alti specialisti insa, precum dr. Danielle Schreve de la
Universitatea din Londra, resping aceasta ipoteza, sustinand ca, in
aceeasi perioada, existau si alte animale legate de mediul
cavernicol – leii de pestera, hienele – si care nu au suferit un
declin concomitent. Ursii de pestera ar fi disparut, mai degraba,
din cauza schimbarilor climatice: dependenti in foarte mare masura
de plante, pentru a se hrani, au avut de suferit mai mult in timpul
perioadei glaciare decat ursii bruni, omnivori. Soarta lor era,
asadar, deja pecetluita, iar competitia cu oamenii, pentru pesteri,
ar fi fost doar lovitura de gratie.
Sursa: BBC
CITESTE SI: