Aparatura aflata la bordul „Lunar Reconnaissance Orbiter” (sonda
care din luna iunie 2009 orbiteaza in jurul Lunii) a detectat
faptul ca aceasta contractare a razei produce un efect secundar pe
suprafata satelitului. Gasindu-se prea „inghesuite” una in
cealalta, faliile din care este compusa scoarta incep sa impinga,
creandu-se niste umflaturi care amintesc de imaginile cu Marele Zid
Chinezesc, preluate de satelitii artificiali.
„Ridurile” Lunii au fost remarcate prima oara de misiunile Apollo
15, 16 si 17 la inceputul anilor ’70, dar acelor „cicatrice” nu li
s-a dat prea multa importanta, poate si pentru ca observatiile s-au
limitat la o cincime din suprafata aflata in apropierea
ecuatorului.
Acum insa, sonda NASA a descoperit alte 14 astfel de umflaturi –
cu o lungime de cateva zeci de km si o inaltime de circa o suta de
metri -, distribuite de-a lungul intregii suprafete a Lunii. „Sunt
efectul racirii din interiorul Lunii si dateaza din vremuri relativ
recente”, a explicat Thomas Watters, cercetator la Intitutul
Smithsonian, unul din semnatarii studiului aparut in revista
Science.
Watters nu poate preciza data exacta a aparitiei primelor riduri pe
chipul Lunii. Se limiteaza la a exclude ca ele ar fi
aparut cu peste un miliard de ani in urma, epoca in care racirea
progresiva a nucleului a stopat total activitatea vulcanica. Din
acel moment doar impactul cu meteoritii a modificat aspectul
exterior al Lunii.
Sursa: La Repubblica
CITESTE SI: