Si in creier exista “Efectul fluturelui”

06 07. 2010, 12:04

O caracteristica a creierului care i-a nedumerit dintotdeauna pe neurologi este aparenta "instabilitate" a circuitelor lui, in contrast net cu super-sofisticatele capacitati de elaborare pe care acesta le poseda (daca cipurile unui computer ar da dovada o variabilitate similara a comportamentului, aparatul ar fi imediat aruncat!). Unii cercetatori au lansat ipoteza ca aceasta instabilitate nu ar fi decat una aparenta, legata de faptul ca acest organ trebuie sa desfasoare mai multe sarcini in acelasi timp, iar pentru a rezolva chestiunea, cativa cercetatori de la University College din Londra au realizat recent un experiment inspirat de celebrul "Efect al Fluturelui" studiat de Edward Lorenz.

Ideea oamenilor de stiinta a fost aceea de a introduce o mica perturbare in creier, un echivalent neuronal al bataii aripilor unui fluture, pentru a observa ce se intampla in acest caz in activitatea circuitului: perturbarea va creste, afectand creierul in totalitatea lui, sau se va "stinge"? Raspunsul, dupa cum se arata intr-un articol publicat in revista Nature, este ca circuitele cerebrale sunt realmente foarte instabile.

Perturbarea evaluata a fost un singur "varf" de activitate nervoasa, un impuls inserat intr-un singur neuron din creierul unui soarece. Acest impuls in plus a generat la randul lui alte 30 de impulsuri in plus in neuronii limitrofi, dintre care buna parte au determinat circa 30 de "varfuri" in plus, si asa mai departe. "Rezultatul studiului nostru arata ca variabilitatea observata in creier poate fi efectiv legata de <zgomot> si reprezinta o caracteristica fundamentala a unei normale functionari cerebrale", a comentat Mickey London, unul dintre neurologi.

Amplificarea rapida a acestor "varfuri" de activitate nervoasa face creierul sa fie extrem de zgomotos, mult mai mult decat un computer. Potrivit cercetatorilor britanici, pentru a fi in masura sa indeplineasca sarcini extraordinar de complexe rapid si corect intr-o asemenea "galagie", creierul trebuie sa utilizeze o strategie speciala, evaluand activitatea grupurilor de neuroni si ignorand variabilitatea individuala, adica "deranjul" produs de unii dintre acestia.
Sursa: Le Scienze

CITESTE SI: