Literatura culinară este terenul tuturor posibilităţilor. Cum ar
fi fost, de pildă, dacă, în meciul de deschidere, în loc de
Bafana-Bafana şi echipa lui Cuahtemoc Blanco s-ar fi întălnit
„bibilica asezonată cu portocale” şi o porţie de burrito? Ar mai fi
sunat enervant mii de vuvuzelas?!? Sau, dacă, în aceeaşi primă zi,
nu s-ar fi ciocnit Franţa lui Ribery cu Uruguayul lui Diego Forlan,
ci o capodoperă a vechii gastronomii precum „blanquette de veau”
(faimoasa tocană de viţel cu sos alb) şi un consistent „chivito”
(ceva între sandviş şi shaorma, dar peste măsură de gustos)?
Să luăm, la întămplare, o grupă. Grupa F: Italia, Paraguay, Noua
Zeelandă, Slovacia. Se va juca în stil Serie A, cu accent pe
rezultat? Sau cu dezinvoltura, uneori iraţională, a Americii de
Sud? Ori pe baza unei tactici împrumutate din rugby? Sau cu
rigoarea germanică, altoită pe un trunchi mitteleuropean? Să
recunoaştem, o grupă prea puţin atractivă, cel puţin în termeni
fotbalistici. |nsă, dacă am opune un biftec florentin (cu carnea de
bou alb asezonată temeinic, apoi ornată cu feliuţe de lămăie de
Sorrento şi roşii uscate la soare) unei plăcinte guarani cu orez şi
carne (dublate de un pahar de yerba mate) sau am trimite la luptă
dreaptă o porţie de vită cu chili şi sos de prune versus nişte
rulouri de piept de curcan înfăşurat, dimpreună cu şunca şi
caşcavalul de rigoare, pe trunchiuri involte de sparanghel? Nu-i
aşa că, deodată, meciurile gastronomice ar deveni pasionante?
Fotbal frugal sau festin fabulos?
|ntrebarea e, desigur, una retorică. Pe orice om normal, în
condiţiile în care noi nu am mai ajuns în Africa de Sud, măncarea
ar trebui să-l intereseze mai mult. Este acesta doar un exerciţiu
de ficţiune? O parabolă căznită la foc mic, precum un exerciţiu de
temporizare în maniera păcătoasă a unui Angelo Niculescu de
altădată?
…Adevărul este că, oricăt aş fi căutat o carte despre fotbal la fel
de pasionantă precum un meniu cosmopolit, nu aş fi găsit uşor un
exemplu consistent (era să scriu …săţios). Nici măcar „Frumoasele
noastre duminici” a lui Ioan Chirilă. Nici măcar romanele lui Brian
Glanville. Or, voi fi fiind eu într-o dispoziţie bulimică, mai
ştii?
de Dan-Silviu Boerescu, via Ziarul de Duminica
DESCOPERA lumea in care traiesti!