Povestea a inceput pe 3 iunie, cand
australianul Anthony Wesley, in timp ce scruta cea mai mare planeta
din sistemul solar, a observat intamplator o „pata” si a filmat-o.
In acelasi timp, in Filippine, un alt astronom amator, Chris Go,
inregistra ceea ce initial s-a crezut a fi acelasi lucru, ulterior
dovedindu-se ca este o a doua pata. De-atunci o sumedenie de
specialisti si amatori au incercat sa gaseasca o explicatie
fenomenului.
Pe 7 iunie, NASA a atintit asupra lui Jupiter cel mai puternic
„ochi” orbital al sau, Hubble, analizand locul cu diferite lungimi
de unda (vizibila, infrarosu si ultravioleta). Explicatia data
este urmatoarea: corpul unei comete sau al unui asteroid cu
dimensiunea de cativa kilometri a cazut in atmosfera lui Jupiter,
explodand in urma impactului cu straturile mai inalte. Corpul
probabil ca initial s-a faramitat, si fragmentul cel mai mare ar fi
avut dimensiunea de circa doi kilometri.
Toti si-au amintit marea cadere de fragmente din cometa
Shoemaker-Levy 9 in 1994, dar si anul trecut, pe Jupiter a avut loc
un eveniment analog. Pe gigantul sistemului solar – spun astronomii
– caderile de corpuri ceresti sunt cu siguranta mai frecvente decat
se poate imagina si decat se inregistreaza intamplator. Forta de
gravitatie a acestei planete mari atrage corpurile micute aflate in
tranzit. Si chiar si ochiul satelitului Soho al Agentiei Spatiale
Europene inregistreaza continuu comete care se prabusesc pe Soare.
Iar daca acest corp in loc sa pice pe Jupiter ar fi cazut pe Terra, ar fi fost o
catastrofa.
CITESTE SI: