Din expertizele realizate de specialistii de la Universitatea
Central Lancashire, ale caror rezultate au fost date publicitatii
astazi, a reiesit ca unul dintre schelete purta semne ale muscaturii unui leu
sau alt animal carnivor, in timp ce asupra celorlalte oase ar
exista fracturi provocate de un corp contondent: un ciocan sau un
ciomag erau in mod frecvent utilizate pentru a da „lovitura de
gratie”, si chiar si decapitarea pare a fi fost o rezolvare destul
de frecventa a luptelor de gladiatori.
Din analiza unei parti a scheletelor, toate apartinand unor barbati
tineri si robusti, a reiesit ca acestia aveau muschii bratelor
drepte mult mai dezvoltati, o caracteristica observata de
scriitorii romani la sclavii antrenati inca din adolescenta sa
devina luptatori in arena. De asemenea, examenul dentar a scos la
iveala ca barbatii proveneau din numeroase provincii romane,
printre care si Africa de nord, unul dintre locurile traditionale
de provenienta a gladiatorilor.
„Nu exista alte cimitire ale gladiatorilor atat de bine conservate
in nicio alta parte a lumii”, a declarat Michael Wysocki, profesor
de antropologie si arheologie la Universitatea Central Lancashire.
Potrivit lui Kurt Hunter-Mann, membru al „York Archeological
Trust”, muscatura identificata reprezinta o dovada semnificativa.
„Muscatura provocata de un animal carnivor de talie mare – probabil
un leu, dar ar putea fi si de tigru sau de urs – trebuie sa fi
survenit cu siguranta intr-o arena”, a precizat el.
Teoria se bazeaza pe faptul ca York era una dintre cele mai
importante colonii romane in Anglia (a fost capitala a provinciei),
iar aristocratia locala ar fi avut fara doar si poate o viata
sociala foarte intensa.
CITESTE SI: