Analizand impactul pe termen lung al politicilor ambientale
asupra nivelului de trai al oamenilor care traiesc in apropierea
unor rezervatii (infiintate in 1985) din Costa Rica si Thailanda,
autorii studiului – cercetatori de la mai multe universitati si
institute de cercetare din SUA – au ajuns la o concluzie
surprinzatoare.
In ciuda faptului ca oamenilor nu li se permite sa exploateze
resursele existente in ariile protejate (de pilda, lemnul copacilor), populatia din zona nu se confrunta
cu un nivel al saraciei atat de mare cat ar fi de asteptat.
Dimpotriva, infiintarea rezervatiilor a dus la o imbunatatire a
vietii localnicilor, probabil – presupun cercetatorii – ca urmare a
dezvoltarii turismului si a infrastructurii in zona, ceea
ce a oferit oportunitati economice noi populatiei.
Studiul ar putea fi replicat si in alte arii protejate din lume,
iar daca rezultatele vor fi similare celor din studiul initial,
aceasta ar putea oferi o noua perspectiva de abordare pentru
atingerea a doua dintre cele opt scopuri globale pe care ONU si-a
propus sa le atinga pana in 2015 (asa numitele Millennium
Developmen Goals): reducerea saraciei in lume si imbunatatirea
protectiei mediului natural.
Sursa: Science Daily
CITESTE SI: