Acest rezultat ar putea duce, chiar daca perspectiva este
deocamdata destul de indepartata, la realizarea de sisteme
moleculare utilizabile in scop terapeutic; adica, roboti nanometrici reconfigurabili, capabili sa
recunoasca un ambient, de exemplu markerii patologici, sa ia o
decizie (cum ar fi aceea de a neutraliza celula purtata de markerul
respectiv) si s-o puna in practica („livrandu-i” un medicament
citotoxic).
Pentru a atinge aceasta performanta, ilustrata intr-un articol
aparut in revista „Nature”, oamenii de stiinta au trebuit sa
infrunte o problema aparent insurmontabila: „In robotica normala,
insusi robotul contine cunostintele legate de comenzi, dar in cazul
fiecarei molecule in parte nu putem inmagazina acea cantitate de
informatie: prin urmare ne-am gandit sa inmagazinam informatia
privitoare la comenzi in exterior”, a explicat Nils G. Walter de la
Universitatea Michigan din Ann Arbor. Cu alte cuvinte, a adaugat
Milan N. Stojanovic de la Universitatea Columbia, „impregnand
mediul moleculei cu indicii informative”.
Robotul molecular utilizat de cercetatori, supranumit „Spider”, a
fost inventat in urma cu cativa ani de Stojanovic, care la acea
vreme a reusit sa-l faca sa duca la bun sfarsit o „plimbare” pe o
suprafata, dar una cu totul aleatorie si neprogramata. De aceasta
data insa, „Spider” a reusit sa mearga pe un substrat creat cu
ajutorul unei structuri de ADN, indreptandu-se in directia dorita de
oamenii de stiinta. Robotul molecular, care are un diametru de
patru nanometri, este dotat cu trei „picioare” de ADN enzimatic,
adica AND-ul care „coase” si „taie” o anumita secventa
genetica.
Sursa: Le Scienze
CITESTE SI: