Daca s-ar fi oprit din mancat ca sa mestece, ar fi „pierdut” din
timpul dedicat hranirii. Inghitirea hranei fara a o mestca ii
facea, insa, sa „arunce” in stomac cantitati mari de mancare,
intr-un timp scurt. Stomacurile lor voluminoase si metabolismul
intens (dovedit de cercetari recente, care arata ca dinozaurii
aveau un sistem respirator si o fiziologie a respiratiei extrem de
eficiente, asemanatoare cu cea a pasarilor) ii ajutau sa se
descurce cu aceste cantitati uriase de mancare, pe semaa carora au
crescut atat de mari.
In felul acesta s-ar explica de ce unii dinozauri precum
Argentinosaurus, care putea ajunge la 100 tone greutate, aveau
gaturi foarte lungi si capete disproportionat
de mici fata de dimensiunile trunchiului.
Animalele mari, dar care isi mesteca hrana (asa cum sunt
elefantii actuali), au si capete mari, in care „incap” molarii
(maselele) enormi si muschii masticatori, de asemenea
voluminosi.
In schimb, animalele care nu mestecau hrana nu aveau nevoie de
capete mari. Iar gaturile lungi permiteau dinozaurilor erbivori sa adune hrana de pe o
mare suprafata in jurul lor, fara a se deplasa prea frecvent
dintr-un loc in altul.
Insa, pe masura ce au evoluat, animalele au dezvoltat un
comportament diferit, incepand sa-si mestece hrana, acesta fiind un
mijloc mai eficient de a extrage principiile nutritive continute in
ea.
Astazi, practic toate animalele erbivore mesteca hrana vegetala
pe care o consuma, iar dentitia lor s-a adaptat in mod
corespunzator.
Sursa: Mail Online
CITESTE SI: