Urangutanii si viata lor sexuala

Analizand „lamentarile” masculilor de urangutan (Pongo pygmaeus)
din Borneo, un grup de cercetatori de la Universitatea Zurich,
Elvetia, a descoperit ca acestea nu servesc doar la a atrage
femelele, ci contin si informatii cu privire la identitatea
destinatarei si la context. Biologii elvetieni, coordonati de Carel
van Schaik, au observat si studiat comportamentul a trei urangutani maturi din punct de vedere sexual –
Niko, Kentung e Fugit – din rezervatia naturala Tuanan, din
Borneo.

Aria studiului a acoperit 750 hectare de padure si mlastini,
unde densitatea medie a urangutanilor este de circa patru exemplare
pe kilometru patrat.. „Urangutanii au un repertoriu bogat de
tipete, dar doar masculii dominanti emit semnale care pot fi auzite
la distanta mare. Acestea sunt o serie de sunete bubuitoare sau
gemete de joasa tonalitate care pot fi ascultate pe raza de un
kilometru”, a explicat Brigitte Spillmann, co-autoare a studiului
publicat in revista Ethology.

• Unul dintre marii producători de cărbune din lume renunță la extracție
• Vești proaste pentru 4.000 de angajați Ford! Gigantul auto pregătește concedieri în Europa

Oamenii de stiinta au recunoscut doua tipuri de astfel de
„mesaje” ale urangutanilor: cele spontane, emise frecvent si la
intamplare, si cele emise ca raspuns la provocarile altor
exemplare, precum tipatul unui mascul rival sau sunetul caderii
unui copac (urangutanii darama copacii morti ca demostratie de
forta, un comportament asemanator cu repetatele lovituri in piept
ale gorilei). Acestea din urma, sunete emise de primate in stare de excitatie, par a fi mai
rapide si mai sincopate decat cele spontane.

Etologii au mai observat si ca femelele de urangutan raspund la
ambele tipuri de „solicitari”: ele recunosc nu numai identitatea
masculului, factor foarte important in comunicare, mai ales in
lipsa contactului vizual, dar si imprejurarile in care chemarea
este emisa. In cazul celor spontane, femelele cu progenituri se
indeparteaza de mascul, iar cele active sexual se apropie. In plus,
toate par a ignora tipetele lungi si voluntare, care par astfel a
fi nu solicitari „galante”, ci doar reactii menite a-i descuraja pe
adversari si pe potentialii pradatori. .
Sursa: Galileo

CITESTE SI:

• 
  Primele maimute au trait in Texas
• 
  Oamenii au abandonat strigatele puternice in favoarea actului
  vorbirii
• 
  Primatele gandesc precum copiii