„Prototaxitele” au nascut controverse de mai bine de un secol.
Clasificate initial ca fiind conifere, cercetatorii au argumentat
mai tarziu ca ar fi, de fapt, licheni, diverse tipuri de alge sau
un soi de ciuperca. Orice ar reprezenta, s-au format ca niste
trunchiuri de copaci, inalte de peste sase metri, fiind cele mai
mari organisme cunoscute de pe uscat ale erei Silu-Devonian,
cuprinsa intre acum 370 si acum 420 milioane de ani.
Totusi, o ciuperca inalta de sase metri sau o alga inalta de sase
metri par total neverosimile, conform declaratiilor unor autoritati
in domeniul
geofizicii, precum Kevin Boyce, profesor de
Stiinte Geofizice al Universitatii din Chicago. Polimeri
asemanatori plantelor au fost descoperiti in fosile, dar dovezile
nutritionale sustin heterotrofia, o trasatura necomuna acestui
regn. Sunt numai cativa din factorii care impiedica incadrarea
exacta a fosilelor „prototaxite”.
Fosilele din genul Prototaxites au o anatomie tubulara consistenta,
compusa din
tuburi nebransate, dispuse in inele
concentrice sau excentrice, oferind fosilei o aparenta similara cu
cea a unei sectiuni de trunchi de copac. „Trunchiurile” fosile
variaza in dimensiuni si pot masura pana la 8,8 metri in lungime si
1,37 metri in diametru.
Dr. Linda Graham, unul dintre expertii de talie mondiala ai
originilor evolutiei plantelor de pamant, de la Universitatea din
Wisconsin, si colegii sai cred ca au rezolvat misterul. Ipoteza
acestor specialisti este aceea ca fosilele „prototaxite” ar putea
fi compuse din portiuni degradate si rulate de vant, gravitatie sau
apa, de plante nevascularizate, asociate cu
fungii si cianobacteriile. Aceasta se aseamna
cu „covoarele” produse de genul modern de plante nevascularizate
Marchantia. Autorii acestei teorii si-au testat ipoteza prin
tratarea Marchantiei polymorpha intr-o meniera care sa reflecte
conditiile influentate de vulcani ale mediului, tipice perioadei
Devonian si au comparat ramasitele rezultate cu fosilele de
Prototaxites.
Studiile structurale si fiziologice au demosntrat ca fosilele
Prototaxites si Marchantia moderna au multe similitudini in
structura externa, anatomia interna si nutritie. In ciuda expunerii
la conditii care au mijlocit descompunerea, rizoizii de M.
Polymorpha au supravietuit degradarii si, prin „rulourile” formate,
au creat aparenta unor cercuri cocentrice. De asemenea, tuburile
nebransate din interiorul pana acum misterioaselor fosile ar putea
fi fungi. Rezultatele lui Graham si ale colegilor sai demonstreaza
ca plantele nevascularizate erau componente importante ale
ecosistemelor devoniane. Rezultatele lor sustin ipotezele
anaterioare cum ca influentele microbiene si mixotrofia sunt
trasaturi antice ale plantelor, mai repede decat unele evoluate
recent.
Sursa:
QFN
CITESTE
SI: