Acordul de la Copenhaga: primul “rateu”

Programele de reducere a emisiilor poluante vin de la marile tari dezvoltate sau in curs de dezvoltare, responsabile de trei sferturi din emisiile la nivel mondial. Putine din statele mai mici si vulnerabile s-au prezentat insa la apel. Cele 55 de tari includ statele membre UE, SUA, Japonia si cele patru natiuni considerate cele mai "problematice" din acest punct de vedere: Brazilia, China, India si Africa de Sud.
Iata cum arata cateva cifre: Statele Unite si-au inlocuit reducerea de 17% fata de nivelurile din 2005 (corespunzatoare unui 3% fata de 1990, an de referinta pentru Protocolul Kyoto) cu un "joc de cuvinte", referindu-se la o scadere "de ordinul a 17%" si intarziind astfel momentul fixarii unui target real. Canada a urmat exemplul Statelor Unite, punand si ea semnul intrebarii asupra reducerii de 17%.

In cazul Uniunii Europene, se vorbeste despre o reducere cu 20% a emisiilor in locul celei de 30%, Noua Zeelanda afirma ca nu va vorbi de nicio scadere in absenta unui obiectiv global, iar dintre tarile in curs de dezvoltare, China isi reafirma tinta de 40-45%.

In orice caz, in opinia lui Bernhard Obermayr, seful campaniei Greenpeace pe tema energiei si a climei, mare parte din angajamentele luate de tarile industrializate sunt absolut inadecvate. Aceste eforturi nu sunt suficiente, potrivit modelelor climatice actuale pentru a tine cresterea temperaturii sub 2 grade centigrade fata de valorile pre-industriale.
In opinia oficialului Greenpeace, daca reducerile emisiilor vor fi cele prezentate pe 31 ianuarie, cresterea temperaturilor in urmatoarele decenii va fi cuprinsa intre 3 si 3,5 grade centigrade.
Sursa: Galileo

CITESTE SI: