Abordarea statistica se numeste „sparse coding”. Dupa ce este
scanata in HD, o opera de arta este impartita in 144 de patrate
(12 coloane verticale si 12 orizonale). Pentru fiecare este extras
intr-un mod aleatoriu un element pictural, iar cele 144 elemente
obtinute sunt apoi alterate la computer pana cand combinatia
reuseste sa recreeze opera de arta originala in cel mai mic
detaliu. Ulterior, cercetatorii reduc la minimun numarul de unitati
utile generarii tabloului, astfel incat sa inteleaga care sunt
elementele care constituie „semnatura” stilistica inechivocabila a
autorului.
Metoda oamenilor de stiinta de la Dartmouth College a fost deja
aplicata cu succes in cazul pictorului flamand Pieter Bruegel cel
Batran, ale carui opere originale sunt foarte cunoscute. Dupa ce a
generat un catalog cu toate elementele picturale tipice lui
Bruegel, sistemul a recunoscut drept false chiar si copii
considerate de specialisti „perfecte”.
CITESTE SI: