Aceasta inseamna ca perioadele istorice isi afla, „in mic”,
adica in deschiderea scenei, abrevierea propriilor caracteristici
culturalmente definitorii. Tipurile umane, asteptarile, proiectiile
imaginarului sunt „lizibile” in structura actului teatral. Astfel,
examinând amintita structura, vom avea prilejul de a depista, in
mentalul epocilor, anumite articulatii hotarâtoare in privinta
optiunilor teoretice specifice respectivelor epoci, a
cristalizarilor politicului, a organizarii economice, a
inclinatiilor artistice, a „stilurilor” etc. Mitologia, literatura,
filosofia, stiintele Greciei antice isi reflecta esenta in modul in
care se construieste scena (adica lumea) tragica. Ingeniozitatea
renascentista, pliurile si transparentele, pasiunile,
contradictiile, profunzimile si formalismul, jocul eficientei si al
gratuitatii marcheaza structural teatrul unor autori precum
Goldoni, Shakespeare sau Molière. Angoasele, fracturile – manifeste
ori latente – , descompunerea si speranta unei lumi in iminenta ori
in prezenta schimbarii zguduitoare, ca si intrarea in istoria
„mare” a istoriei „mici”, a individului cu meschinaria si cu
maretia in fata unei realitati care ii „fuge de sub picioare”, care
il provoaca doar pentru a-l nega si care il neaga doar pentru a-l
provoca – toate acestea marcheaza opera dramaturgica a unor Cehov,
Camus, Ionescu, Beckett. In fine, furiile postbelice, apoi, catre
noi, gratiile si aberatiile deopotriva ale democratiei si ale
mondializarii, cu logica lor mereu dubla, ducând spre visul cosmic
pe un drum ce trece prin nimicul cotidianului – sunt tot atâtea
„miscari” ce se lasa depistate in teatrul contemporan. Rostul
estimat al unui asemenea demers rezida in punerea la dispozitie a
unei perspective complexe nu doar asupra teatrului, ci, in
transparenta sa, si asupra noastra insine.
Temele generale ale celor 10 ateliere:
1. Despre legatura teatrului cu diferitele
paradigme culturale.
2. Teatrul in Grecia Antica. Elemente de lexic
tehnic ( „scena”, „orchestra”, „actor” s.a.); provenienta si
semnificatii mai amplu culturale.
3. Teatrul ca loc privilegiat al „punerii la
vedere”. Grecii si vizibilul.
4. Teatrul in afara scenei. Viata ca teatru si
teatrul ca viata: intre Grecia si Roma.
5. Teatrul dupa Renastere. Actiunea si pasiunea pe
scena. Eficienta, formalism si ingeniozitate intr-o cetate
crescânda.
6. Joc si distantare; parodie si pliu. Constante
si deplasari structurale de la Commedia dell’Arte la Goldoni.
Racine si Molière.
7. Hamlet: infinitul intr-o coaja de nuca. Despre
labirint si dublura in teatrul lui Shakespeare. Sinteza unei
epoci.
8. Degradarea unei paradigme: moartea lui Dumnezeu
in livada cu visini.
9. Concretizari ale neputintei. Absurdul si
ipostazele sale scenice (Camus, Dürrenmatt, Ionescu, Beckett).
Problema intranzitivitatii de la Razboi la mondializare.
10. O privire de ansamblu: Evolutia teatrului de
la mathesis universalis la Declaratia universala a drepturilor
omului si de aici la democratia actuala. Etica infinitesimalului si
estetica Uniunilor (Sovietica, Europeana, a Statelor Americii, a
Natiunilor…).
Sebastian Grama este doctor in filozofie si profesor al
Facultatii de Filosofie, Universitatea Bucuresti. Detine master la
Facultatea de filosofie, U.B., specializare in istoria filosofiei
si filosofia culturii. A urmat studii de specializare la
C.R.D.H.M., Facultatea de Filosofie a Universitatii din Poitiers
(Franta). Este unul dintre cei mai spectaculosi lectori ai
fundatiei care „interpreteaza”, da viata ideilor si conceptelor
intr-o forma extrem de originala, plina de umor si
expresivitate.
Durata curs: 10 ateliere
Frecventa: saptaminal, vineri
Cost curs: 300 ron/elevi, studenti – 225 ron
Loc desfasurare: Fundatie
Data incepere: 5 februarie, orele 18:30
Virsta cursanti: min 16 ani
Inscriere la [email protected]