Notiunea de „loc” si „itinerariu” este considerata naturala in
viata de toate zilele, dar modalitatile prin care iau nastere
asemenea idei abstracte au fost multa vreme obiectul unor dezbateri
aprinse.
Explorarea detine un rol central atat in comportamentul soarecilor,
cat si in cel uman, si a fost studiata la roatoare de cel putin un
secol incoace. Pana nu demult insa, explorarea rozatoarelor in camp
deschis a fost considerata in buna masura intamplatoare. Cu
trecerea timpului, comportamentul acestora a fost descifrat, tocmai
gratie punctelor de referinta pe care animalele si le stabilesc
pentru a se orienta.
In timp ce exploreaza un mediu necunoscut, un soarece stabileste
niste „noduri”, puncte preferate si vizitate sporadic, marcate de
efectuarea anumitor „pattern”-uri specifice de miscari.
Utilizand metode avansate de calcul, cercetatorii de la McMaster
University din Hamilton, Canada, in colaborare cu o echipa de la
Universitatea Tel Aviv, au reusit sa demonstreze acum semnificatia
practica pe care asemenea concepte o au in comportamentul de
explorator al soarecelui.
Tot potrivit studiului, formarea acestor puncte este amplificata de
stres: miscarile sinuoase imbunatatesc interpretarea scenei vizuale
si memoria spatiala, furnizandu-i soarecelui o multitudine de
puncte de vedere diferite care transforma punctele stabilite in
referinte pentru explorare.
CITESTE SI: