Povestea chirurgului care s-a operat singur

Extraordinarul caz uman si profesional al medicului Leonid
Rogozov, chirurg aflat intr-o baza antarctica sovietica, care in
1961, in timpul iernii polare, si-a facut singur o operatie de
apendicectomie, a fost povestit de fiul acestuia, Vladislav
Rogozov, anestezist la Spitalul Universitar Sheffield, Marea
Britanie, in numarul de Craciun al revistei „British Medical
Journal”.

Rogozov avea la acea vreme doar 27 de ani, imbarcat fiind ca
singurul medic pe nava Ob, care la inceputul lunii decembrie 1960
l-a debarcat impreuna cu un mic grup de exploratori pe coasta
antarctica Astrid Princess, cu sarcina de a pune pe picioare o noua
baza sovietica.

• Țara din Uniunea Europeană cu cele mai supraevaluate locuințe
• Cum arată viața pentru adulții care încă nu au plecat de acasă

Grupul de exploratori s-a pus serios pe treaba, astfel ca pana in
luna februarie noua baza Novolazarevskaya era gata. Tocmai la tanc
pentru teribila iarna antarctica, cu furtuni de zapada, inghet
extrem si intuneric, oamenii urmand a fi complet izolati de restul
lunii pana in luna decembrie a anului urmator.

Dupa cum a reiesit din jurnalul sa, in luna aprilie Rogozov a
inceput sa se simta rau. Stari de greata, slabiciune, dureri
abdominale si febra de 37.5 °C. La sfarsitul aceleiasi luni,
dandu-si seama ca sufera de apendicita, tanarul chirurg isi va
prescrie mai intai un tratament cu antibiotice, dar starea i se va
inrautati rapid. In mintea lui de medic, curand va incolti unica
solutie pentru a-si salva viata, inainte sa survina perforatia
considerata iminenta: sa se opereze singur de apendicita.

A fost prima oara (si poate ultima, cel putin pana in prezent) in
istoria Medicinei, cand un chirug si-a facut siesi o astfel de
operatie. A existat un soi de precedent, in 1921, pus in practica
de un medic pe nume Kane, dar in realitate a fost vorba de o
interventie doar initiata de pacient, si dusa la bun sfarsit de
asistentii acestuia.

Rogozov a trebuit insa sa faca totul singur. A decis sa se opereze
fara manusi, intrucat chiar si alegandu-si o pozitie semi-asezata
pentru a putea vedea ceea ce face, tot stia ca va trebui sa se
orienteze mai ales prin simtul tactil. La 15 minute dupa ce si-a
facut anestezia, cu 20 ml de procaina de 0,5%, a facut incizia, de
10-12 centimetri. In timp ce mainile ii scotoceau prin propriul
abdomen a simtit ca-l cuprinde slabiciunea. Pierdea sange.

Incercand sa ajunga la apendice, isi da seama ca a facut o leziune
unde nu trebuia si trebuie s-o sutureze. La fiecare 4-5 minute
trebuie sa se opreasca timp de 20-25 secunde, din cauza
slabiciunii. In sfarsit, da si de organul bolnav, il cuprinde
teama, crede ca totul va merge prost, dar isi ia inima-n dinti si
continua. Scoate apendicele si coase taietura chirugicala.
Interventia ia sfarsit la 4 dimineata.

Dupa patru zile in care va continua tratamentul cu antibiotice,
intestinul sau va reincepe sa functioneze. Dupa alte doua saptamani
de la interventie, odata firele scoase, complet refacut, Rogozov se
va intoarce la lucru. „Nu mi-am permis sa ma gandesc la nimic
altceva decat la ceea ce trebuia sa fac. Era necesar sa ma inarmez
cu curaj si sa strang din dinti”, va scrie chirurgul in jurnalul
lui.

Sursa: Corriere della Sera

CITESTE SI:

• Chirurgia – medicina la rang
  de arta
• Primul
  transplant facial din Statele Unite a fost dezvaluit
• Micro-roboti
  piezoelectrici pentru o chirurgie injectabila