Bucuresti: Oameni pe strada in istorie, un eveniment cu Adrian Majuru

O plimbare prin Bucuresti este o invitatie de a redescoperi fragmente de viata uitata, reverberatii ale unui cotidian aproape disparut, chipuri si preocupari nu foarte diferite de ceea ce traim si cunoastem astazi.
Oameni pe strazi. Aceleasi strazi de odinioara nu insa aceleasi chipuri. Aceleasi suflete foarte posibil insa cu ganduri si preocupari diferite. Strada nu s-a schimbat foarte mult in ultimii 70 sau 90 de ani. Cladirile au ramas, in multe locuri, inca prezente urbane de admirat. Ceva s-a schimbat in mersul lucrurilor, cu vietile noastre, cu idealurile fiecaruia dintre noi. Oameni pe strazi. Aparenta eleganta interbelica insemna de fapt mai multa tihna pentru propria infatisare, dincolo de aparente. Mai mult timp pentru a privi in jurul tau, de a intelege forfota, schimbarile, neajunsurile sau implinirile. De aici reusita in a potrivi hainele, culorile, modele, accesoriile, zambetele, saluturile, gandurile.

Oamenii de odinioara, adolescenti, adulti si varstnici au fost la un moment dat in viata lor, bulversata brusc catre 1945-1946, obligati sa accepte metamorfoze nebanuite. Sunt interzise palariile, costumul, accesorile vestimentare, inclusiv bijuu-rile, machiajul, parfumul, apa de colonie, detaliile de coafura, pantofii de comanda etc. Anii'50 au obligat multimea urbanizata a urbei sa supravietuiasca la temperaturi cotidiene de "sub zero grade", sa se camufleze in haine proletare, salopete albastre, sandale, sepci ceferiste. Doamnele aveau la indemana pentru rochii stamba, basmaua pentru cap, sosetele trei sferturi atunci cand se gaseau. Totul era cartelat. A fost o trecere ca printr-o clepsidra a suferintelor. Ceea ce a iesit pe cealalta parte a existentei fiecaruia dintre noi, prin parintii nostri, este astazi prea vizibil, prea lipsit de discretie, prea expus, prea colorat si precipitat.

Plimbarea pe strada, indiferent de ora zilei sau a noptii avea un scop integrat unui orar mai comprimat sau lejer. Drumul catre birou trecea adesea prin aroma unui svart la vreo cafenea centrala sau frugalitatea unui un mic dejun de braserie preferata. Drumul catre casa dupa orele de birou, catre orele dupa amiezii, trecea adesea fie printr-o sala de cinematograf sau teatru de varieteu si de cele mai multe ori prin saloanele unui restaurant sau pavilioanele unei cafenele. Existau meniuri pentru orele diminetii, pranz, amurg si noapte deplina. Asa se schimba si clientela dar si vestimentatia. Unele erau culorile diminetii si altele bucurau umbrele noptii. Asemenea si varietatea parfumurilor, in functie de toaleta purtata. Exista, in mare masura, o mare grija pentru cum sa arati, cum sa vorbesti, cum sa-ti masori gesturile, cum sa-ti plimbi privirea in jur sau cum sa mergi fara a deranja pe ceilalti din preajma.

Vexatiunile, grija zilei de maine legata de ce mananci sau unde sa lucrezi, au modificat resorturi umane foarte greu de recuperat, de indreptat macar. Si aceasta nu in perioada recesiunii economice din 1929-1933 ci in anii de pace 1946-1960. Ranchiunea unui coleg de scoala, a unui vecin mai bizar, a unui anonim pus pe urcus social, putea insemna ani de puscarie, nopti de tortura psihologica, privatiuni pentru familia ta, rude, prieteni; frica, teama, strangere de inima. Explozia de gesturi, cuvinte strigate prin autobuze, tramvaie, parcuri sau la colt de cartier, reprezinta recuperarea spontana, prea rapida, a unui spatiu de manifestare, care pare a fi prea mare inca pentru noi. Un cotidian care se compune din simboluri urbane, simboluri a caror consistenta este data de tot ceea ce s-a pierdut si incercam acum a recupera: gesturi, preocupari, comunicare, idealuri, scopuri, ganduri…

Adrian Majuru este cercetator la Muzeul Municipiului Bucuresti si coordoneaza Muzeul Dr. Nicolae Minovici. Este autorul mai mulor carti despre Bucuresti, precum Bucurestiul mahalalelor sau periferia ca mod de existenta (Compania 2003) si Bucuresti. Povestea unei geografii umane (Institutul Cultural Roman, 2008). In sfera preocuparilor sale se afla si zona de underground urban. Intre alte titluri publicate, amintim aici selectiv Copilaria la romani (Compania, 2006), Familia Minovici - univers spiritual (Institul Cultural Roman 2007) si Destin valah in ilustratii si 101 texticulete (Paralela 45, 2009). In prezent, coordoneaza seriile "Antropologia urbana" si "Periferii nocturne" la Editura Paralela 45.

Cost atelier: 20 ron - adulti / 15 ron - elevi, studenti
Loc desfasurare: Clubul Taranului
Data: 27 oct, 18:30-20:30
inscrieri la: contact@victoriei.ro