„Teoria orbitala” care se sprijina pe faptul ca schimbarile
ciclice ale orbitei solare a le Pamantului influenteaza cantitatea
de lumina solara care ajunge pe planeta, este premisa fruntasa a
cauzalitatii unei noi ere glaciare.
Este posibil ca urmatoarea etapa glaciara a Terrei sa fie precedata
si precipitata de o ridicare initiala a temperaturilor globale si
de o incalzire a oceanelor, fapt care va spori rata de evaporare a
apei acestora. Fenomenul va cauza o crestere a precipitatiilor la
nivel global, dintre care unele vor cadea sub forma de zapada,
contribuind la expansiunea ghetarilor si a zonelor inghetate.
O epoca de gheata este caracterizata prin formarea de suprafete
glaciare deasupra unor intinse regiuni continentale. De vreme ce
suprafetele de uscat mai intinse se afla cu predilectie in emisfera
nordica a Pamantului, in aceasta regiune era glaciara se va
manifesta mai evident. In punctul maxim al celei mai recente astfel
de etape a planetei, de acum 17 000 de ani, banchize inghetate
groase de trei kilometri au acoperit in intregime Canada,
Scandinavia si Marea Britanie.
Fenomenul astronomic denumit Procesiunea Echinoctiilor cauzeaza o
rotire graduala a axei de inclinare a Pamantului, fapt ce schimba
sezonul in perioada caruia emisferele nordica si sudica isi ating
cel mai apropiat (perigeu) respectiv cel mai indepartat (apogeu)
punct fata de Soare.
In perioada ultimilor 11.000 de ani, iernile in emisfera nordica au
inceput atunci cand Soarele se afla la perigeu, cel mai aproape de
Pamant, iar verile din aceeasi emisfera incepeau la apogegul
Soarelui, atunci cand el era la cea mai mare distanta. Iernile de
perigeu solar si verile de apogeu solar au efectul reducerii
extremelor de temperatura ale tuturor sezoanelor. Perigeul hibernal
si apogeul estival au scurtat de asemenea durata iernilor si au
lungit durata verilor emisferei nordice.
Insa acum, iernile blande si scurte si verile lungi si placute de
care Nordul s-a bucurat in ultimii 11 000 de ani, au ajuns la un
punct final; de aici inainte, iernile vor deveni mai lungi si mai
friguroase iar verile mai scurte si mai fierbinti, intrucat iarna
soarele va fi departe, iar vara se va afla aproape. Pe perioada
urmatorilor 11.000 de ani, emisfera nordica va experimenta astfel
de anotimpuri. Verile fierbinti vor incalzi oceanele si vor creste
precipitatiile, dintre care multe se vor decanta sub forma de
zapada. Iar iernile lungi si reci vor facilitata cresterea si
mentinerea zonelor inghetate de la latitudini si altitudini mari
din emisfera nordica.
Conform cercetatorilor, primii 5.000 de ani vor fi caracterizati de
ciclcul tocmai prezentat, perioada ce le va urma stand sub semnul
suprafetelor glaciare continentale, formate la capacitate maxima
peste buna parte din emisfera nordica. Aceasta va ramane sub
gheturi timp de alti cinci mii de ani, inainte de gheturile sa
inceapa sa se retraga. Conditiile meteorologice din ultimii
doi-trei ani vin sa confirme teoriile, ultimele veri fiind isotite
de recorduri maxime de temperatura iar iernile inregistrand multe
grade sub zero. Este inceputul a 11.000 de ani de era glaciara!
Sursa:
Pravda
CITESTE SI: