Teoria este rezultatul constatarii ca tinerii dinozauri, puii,
nu aratau ca niste versiuni miniaturale ale parintilor lor, conform
unei noi analize a paleontologilor Mark Goodwin si Jack Horner de
la Universitatile California si Montana. In schimb, asemenea
pasarilor si altor catorva animale contemporane, juvenilii
traversau schimbari fizice dramatice pe parcursul maturizarii.
Acest lucru inseamna ca multe fosile de dinozauri tineri, inclusiv
ale celor inruditi cu T. Rex, au fost interpretate ca specii noi,
cand de fapt nu erau.
Anorexicul si gratiosul Nanotyrannus este un exemplu solid in
aceasta directie. Considerata initial o ruda de dimensiuni mai mici
a lui T. Rex, presupusa specie este acum suspectata de multi
experti ca s-ar baza pe o fosila gresit interpretata a unui T. Rex
tanar.
Fosilele controversate de Nanotyrannus aratau ca cele ale unui T.
Rex mai mic dar erau totusi diferite, a declarat Horner. Aceasta
deoarece craniul speciei se schimba masiv pe masura ce individul se
dezvolta, a mai adaugat specialistul.
Insa dovada mai clara a fost descoperirea unui dinozaur aflat intre
dimensiunile unui T. Rex adult si cele ale unui Nanotyrannus,
asemanator cu ambii. Acesta din urma avea 17 dinti in mandibula iar
un T. Rex adult avea 12. Dinozaurul de dimensiuni medii avea 14
dinti mandibulari, sugerand ca era o faza intermediara intre cele
doua stadii de dezvoltare ale aceleieasi specii, care isi schimba
dintii mici si subtiri cu unuii zdrobitori de oase, la
maturitate.
O situatie similara a fost observata de specialisti si in cazul
speciei denumite Triceraptor. Cand erau pui, coarnele
reprezentantilor acestei specii erau indreptate inspre spate, in
timp ce la maturitate se orientau inainte. Alte caracteristici
asemanatoare le-au sugerat cercetatorilor ca si in cazul
triceraptorilor, indivizi aflati in grade diferite de dezvoltare,
au fost atribuiti unor specii diferite. Motivul unor asemenea
diferente intre pui si adulti ar rezida in necesitatea unor
mijloace eficiente ale animalelor de acum sute de milioane de ani
sa discearna intre membrii tineri si cei maturi ai aceleiasi
specii.
Cercetatorii sceptici cu privire la aceste teorii declara ca sunt
plauzibile si aplicabile in unele cazuri, insa le contesta valoarea
de adevar la nivelul a peste 30% din speciile de dinozauri
cunoscute. „Testarea unor astfel de ipoteze este dificila si
necesita mult mai multe materiale fosile pentru cercetare decat
cele disponibile astazi”, a declarat Hans-Dieter Suers, paleontolog
al Muzeului National de Istorie Naturala din Washington D.C.
Sursa:
National Geographic
CITESTE
SI: