Avand in vedere ca vreme de milioane de ani, pana la extinctia lor survenita la finele Cretacicului, hadrozaurii au fost erbivorii dominanti in intreaga lume, pentru cercetatori a fost greu sa-si inchipuie cum reuseau acestia sa manance, in lipsa complexei articulatii a mandibulei mamiferelor. Si de altfel si ce anume mancau: or fi “pascut” ierburi cum fac astazi oile si vacile sau or fi mancat frunze din copaci, precum girafele? Daca nu detii informatiile exacte este greu sa intelegi ecosistemele din Cretacic, a explicat Mark Purnell, seful echipei de cercetatori. Vorbind despre acesti dinozauri ca erbivori, a mai spus el, trebuie amintit ca termenul este folosit in sens larg, avand in vedere ca “oricat ar fi evoluat ele in Cretacicul tarziu, primele plante erbacee nu erau foarte raspandite si este improbabil sa fi putut reprezenta o componenta de baza a dietei hadrozaurilor”.
In urma noului studiu insa, urmele identificate pe dintii dinozaurilor au indicat ca miscarea dintilor era una complexa, de jos in sus, lateral si chiar inainte-inapoi. Potrivit lui Paul Barrett de la Natural History Museum, acesta descoperire arata ca hadrozaurii mestecau, dar intr-un mod complet diferit de cel al oricarei fiintei vii de astazi. In locul unei articulatii flexibile, acestia dispuneau de un soi de “balama” pivotanta intre maxilarul superior si restul craniului: cand se aplecau deasupra mancarii, aceasta era impinsa catre exterior arcuindu-se de-a lungul balamalei astfel incat suprafetele dintilor sa alunece unele peste altele, macinand hranal in cadrul acestui proces. “Dupa analiza abraziunilor putem spune ca mancarea lor continea mici particule de nisip, un lucru normal pentru vegetatia care creste in proximitatea solului, sau microscopice granule de siliciu. Stim ca planta numita coada-calului era una comuna la acea epoca, si ca are aceasta caracteristica; asadar ea ar fi putut fi o importanta sursa de hrana pentru hadrozauri”, a concluzionat Barett.
CITESTE SI: