Spre deosebire de majoritatea lichidelor, apa devine mai putin densa atunci cand ingheata. Tot mai putin densa este, in stare lichida, la temperatura de aproape zero grade Celsius, decat atunci cand are patru grade Celsius, momentul sau de densitate maxima.
In 1992, Gene Stanley de la Universitatea Boston din Massachusetts si colegii sai au desfasurat o simulare computerizata a apei, care a sugerat ca legaturile de hidrogen ale acestei substante ar putea sa produca doua tipuri diferite de lichid daca apa ar fi racita foarte mult si supusa unor presiuni foarte mari.
Intr-una dintre forme, legaturile de hidrogen creeaza mai degraba o retea deschisa, lejera de molecule, denumita apa lichida cu densitate mica (LDL). In cealalta forma, moleculele de apa se apropie foarte mult, chiar cu pretul ruperii catorva legaturi de hidrogen, formand un lichid de densitate mare (HDL)
Astazi, pe baza teoriilor de acum 17 ani, Dino Leporni de la Universitatea din Pisa, Italia, si colegii sai de la IIS din Bangalore au folosit o tehnica denumita “rezonanta de rotire a electronilor” pentru a studia mobilitatea moleculelor de apa din micile spatii de lichid prinse intre cristalele de gheata la temperaturi scazute pana la -183 grade Celsius.
Au raportat apoi ca in intervalul -140 grade C si zero grade C, s-au putut observa doua tipuri de miscari “ca de lichid”, pe care le-au interpretat ca fiind prezentata a doua tipuri de apa in spatiile din gheata: LDL-ul mai fluid si HDL-ul mai vascos. Rezultatele par sa fi dezvaluit doua tipuri de apa, ale caror densitati relative se schimba odata cu temperatura.
Sursa: Discoveryon
CITESTE SI: