Orasul unde nimeni nu are voie sa moara

Publicat: 02.06.2009

Longyearbyen, mica localitate din arhipelagul norvegian Svalbard este una dintre cele mai nordice asezari umane si, la o prima vedere, nu pare mai mult decat un linistit oras din interiorul Cercului Arctic. Asta pana ii afli obiceiurile neobisnuite.

O noapte dureaza aproximativ 6 luni, iar studentii invata cum sa impuste ursii polari pentru a se apara de atacurile acestora. Copiii de gradinita invata tehnici de fizioterapie pentru a-si mentine mobilitatea in cazuri de ninsoare abundenta, desi arhipelagul a inceput deja sa tanjeasca dupa zapezile de alta data, din cauza incalzirii globale. Nimic neobisnuit pentru un oras situat in apropierea Polului Nord. Ciudateniile apar in momentul in care locuitorii din Longyearbyen se confrunta cu o cauza naturala absolut normala… decesul.

Aceasta nu inseamna ca orasul este selectiv cu cei care trec poarta micului cimitir, doar ca expertii au realizat ca permafrostul impiedica descompunerea naturala a cadavrelor, motiv pentru care nimeni nu a mai fost inmormantat aici de peste 70 de ani. Pentru a primi un loc ce veci, locuitorii trebuie sa faca demersuri in alte orase ale Norvegiei, proceduri care uneori pot dura destul de mult. Dar ceea ce este si mai interesant, este faptul ca desi nimeni nu poate fi inmormantat in Longyearbyen, orasul este pregatit pentru Apocalipsa.

In mica urbe norvegiana, programul Local Seed Vaults – program prin care seminte de plante sunt depozitate pentru a ajuta omenirea sa depaseasca o distrugere totala – a gasit locatia ideala pentru stocarea resurselor. Tot aici, in 1998, oamenii de stiinta au incercat sa dezgroape trupurile a sapte mineri decedati in 1918 din cauza gripei spaniole. Se spera identificarea virusului care a dus la moartea a peste 50 de milioane de oameni si crearea unui vaccin care sa il poata combate in viitor. Incercarile cercetatorilor au fost insa un esec.

Sursa:EnvironmentalGraffiti

CITESTE SI: