Ursul cavernelor, considerat initial marele ierbivor al megafaunei, era de fapt “mai” omnivor decat s-a crezut. Ursul cu bot scurt, un hipercarnivor, consuma de asemenea plante, in functie de prezenta acestora in mediul sau. Studiul ofera amanunte cheie ale evolutiei niselor carnivore in perioada Erei Glaciare.
Echipa de palenontologi a reconstruit ecologia trofica, sau obiceiurile de hranire a doua specii de urs disparute, care au trait in Pleistocen (intre acum 2,59 milioane de ani si acum 12.000 ani): ursul cu bot scurt (Arctodus simus) din America de Nord si ursul cavernelor (Ursus spelaeus) din Europa. Analiza morfometrica atat a acestor doua specii cat si a celei moderne a confirmat banuiala ca ursii preistorici nu erau deloc mancatori mofturosi si nici macar cu preferinte.
“Cunoasterea modului de hranire si a preferintelor ursilor din trecut are o uriasa relevanta in intelegerea evolutiei niselor carnivore in Pleistocen, atunci cand conditiile climatice se aflau in schimbare”, explica Borja Figueirido, lider al studiului. Cercetatorii au descoperit ca si atunci, ursii erau “mari oportunisti”, gratie flexibilitatii lor morfologice si ecologice.
Studiul, publicat recent in Journal of Zoology, se concentreaza in special pe aceste doua specii de ursi preistorici doarece oamenii de stiinta erau de parere ca acestea aveau in special preferinte culinare. Se presupunea ca ursul cu bot scurt era carnivor iar ursul cavernelor ierbivor. Acum, studiul a relevat faptul ca morfologiile craniodentare extrase din materialul osteologic al craniilor din fosilele celor doua specii ursine sunt mai adecvate dietei omnivore decat celei specializate, validata initial.
Sursa: Sciencedaily
CITESTE SI: