In prezent exista aproximativ 40 de sate plutitoare pe lacul aflat la cea mai mare altitudine din lume (3800 de metri peste nivelul marii), ce adapostesc cateva sute de persoane, majoritatea descendenti ai populatiei Uro. Absolut toate sunt realizate din trestii si radacini de tortora, o planta locala ce creste pe marginea lacului Titicaca. Cea mai mare dintre insulele artificiale adaposteste 10 familii in colibe construite tot din plante, in timp pe cea mai mica dintre ele (aproximativ 30 de metri in diametru) nu traiesc mai mult de doua familii.
Localnicii au supravietuit trecerii timpului bazandu-se exclusiv pe pescuit, vanatoarea pasarilor si schimburile comerciale cu populatia Aymara. In prezent, cea mai mare parte a veniturilor vin din partea turistilor care vin in numar mare sa admire ceea ce ei numesc o adevarata minune a lumii.
«Omul se poate adapta oricarui mediu, iar satele plutitoare sunt cel mai bun exemplu in acest sens. Populatia Uro si-a creat practic propriul pamant », afirma Mairo Moya, unul dintre ghizii locali. « Viata, in schimb, este o continua incercare pentru toti. Imaginati-va ca trestiile si radacinile din care sunt construite insulele putrezesc foarte repede si trebuie schimbate constant. Unele dintre ele pot rezista pana la 30 de ani, dar cele mai multe trebuie reconstruite total in numai cativa ani. Avantajul este ca radacinile putrede de tortora sunt comestibile », sustine acelasi Mairo Moya.
Insulele sunt ancorate cu frangii de piloni subacvatici si se pot deplasa in functie de dorinta celor care traiesc pe ele. Aici nu exista electricitate, apa potabila este cea a lacului, iar oamenii gatesc la focul pe care il aprind deasupra unor gramezi de pietre, astfel incat sa nu aprinda intreaga insula. De altfel nu exista nici doctori, iar barbatii sunt cei care isi ajuta sotiile sa nasca.
Surse: BBC; Enviromentalgraffiti
CITESTE SI: