Controversata decizie a Vaticanului vine ca urmare a numarului tot mai mare de „miracole” care sunt semnalate in toate colturile lumii, „miracole” a caror verificare va avea nevoie, in opinia clericilor catolici, de o autoritate suprema. Astfel, cei care pretind ca au viziuni, care prezinta stigmate sau care sustin ca pot infaptui sau au asistat la miracole divine vor trebui sa treaca prin veritabile „furci caudine” inainte de a primi o confirmare oficiala. O intreaga armata de psihologi, teologi si chiar oameni de stiinta atei vor incerca sa dovedeasca falsele miracole, inainte ca ele sa fie recunoscute de Biserica. Testul final va consta intr-o serie de sedinte cu mai multi exorcisti ai Vaticanului care se vor asigura ca, intr-adevar, miracolele sunt conforme cu doctrinele bisericesti, si nicidecum o lucrare a diavolului.
Inchizitia medievala a aparut ca o reactie fata de atitudinea maselor vis-a-vis de crestinism, in mod particular de secta catarilor si a valdensienilor. Tortura a inceput sa fie folosita dupa anul 1252. Cel care a autorizat uzul torturii a fost papa Inocent al IV-lea, printr-un edict papal cunoscut sub numele de Ad exstirpanda, insa decretul interzicea varsarea de sange, mutilarea sau moartea. Din 1908, numele organizatie inchizitoriale a fost schimbat in Sacra Congregatie a Sfantului Oficiu, pentru ca din 1965 ea sa devina Congregatio pro Doctrina Fidei (CDF).
Sursa: The Independent
CITESTE SI: