Primele imagini ale unei variatii de inaltime la nivelulul solului au fost oferite de sonda Viking in anii ‘70. In acel moment, cercetatorii au elaborat doua teorii in incercarea de a explica dihotomia: fie dinamica interna a planetei a generat o scoarta mai subtire in sud, fie suprafata nordica a fost afectata de impactul cu un meteorit urias.
Informatiile detaliate oferite de cele doua sonde in prezent se refera la variatia scoartei si la gravitatia emisferei de nord si de sud. Un nou studiu care are la baza aceste informatii poate rezolva unul dintre cele mai mari mistere ale sistemului solar: de ce scoarta planetei Marte este sensibil diferita in emisfera sudica fata de cea nordica? Cercetatorii sunt de parere ca tocmai prezenta acestui crater urias ar putea fi cheia dezlegarii misterului. Bazinul nordic sau bazanul Borealis, care acopera aproximativ 40% din suprafata planetei, este dovada unui impact puternic care a avut loc la inceputurile formarii sistemului solar, sugereaza noile analize. Avand un diametru de 8 500 de kilometri, acesta este de patru ori mai mare decat celalalt bazin, aflat in emisfera sudica a planetei. Un calcul aproximeaza ca obiectul care a intrat in contact cu suprafata martiana era mai mare decat Pluto, avand un diametru de 2000 de kilometri.
“Implicatiile acestei descoperiri nu se refera numai la evolutia initiala a planetei Marte, ci chiar la formarea Pamantului, intr-o perioada in care astfel de ciocniri erau inca frecvente”, declara Michael Meyer, cercetatorul care conduce studiile asupra planetei Marte.
Sursa: Daily Galaxy