Oamenii Epocii de Fier credeau ca sufletul traieste in piatra

Artefactul din bazalt, greu de 360 kilograme, inalt de un metru si lat de 60 centimetri, a fost descoperit de catre o echipa de cercetatori din cadrul Institutului Oriental al Universitatii din Chicago, in localitatea turca Zincirli, un sit al orasului antic Sam’al. Candva capitala unui regat prosper, orasul este astazi unul dintre cele mai importante situri arheologice ale Epocii de Fier. Monumentul este primul de acest fel desoperit intact in locatia sa de origine, permitandu-le specialistilor sa descopere informatii valoroase despre obiceiurile funerare si viata secolului al optulea. Barbatul a carui silueta a fost sculptata in piatra se crede ca a fost incinerat, o practica pe care evreii si alte culturi o evitau din convingerea unei legaturi a trupului cu spiritul. Conform inscriptiei, sufletul celui decedat ar fi fost continut de aceasta piatra. Cercetatorii au descifrat ca textul aproximativ inscriptionat pe piatra spune: “Eu, Kuttamuwa, servitor al lui Panamuwa, am solicitat realizarea acestei pietre care sa-mi adaposteasca sufletul dupa moarte, din timpul vietii. Am amplasat-o intr-o camera eterna si am pregatit un ospat in aceasta camera: un taur pentru zeul furtunii Hadad, un berbec pentru zeul soarelul Shamash si un alt berbec pentru propriul meu suflet care se afla in aceasta piatra”. Scrierea folosita apartine unui alfabet fenician, iar dialectul folosit este asemanator limbilor aramaica si ebraica. Descoperirea arunca o lumina cu totul noua asupra credintelor Epocii de Fier referitoare la viata de dupa moarte. In acest caz, este vorba despre convingerea ca sufletul omului decedat se refugia in monumentul pe care era sculptata imaginea sa si pe care ultimele sale cuvinte erau inscriptionate.

Sursa: ScienceDaily