Cum vor măicuțele de la Notre-Dame-des-Neiges să-și salveze mănăstirea?

O mână de călugărițe din ordinul cistercian s-a mutat recent într-o veche abație din munții Ardèche, din sud-estul Franței. Dar pentru a putea supraviețui și a plăti facturile uriașe, măicuțele au fost nevoite să se reinventeze.

După 170 de ani în care mănăstirea Notre-Dame-des-Neiges a găzduit călugări trappisti, ultimii dintre aceștia au plecat în 2022 din cauza numărului tot mai mic de membri. Așa că acum, 12 călugărițe încearcă să ducă tradiția mai departe.

• Uniunea Europeană a amendat Meta cu 798 de milioane de euro
• Fostul șef al spionajului american, nominalizat la cârma CIA

Celor opt măicuțe care s-au mutat inițial în decembrie 2022 la mănăstirea din Ardècheli s-au alăturat patru noi recrute, aducând media de vârstă a grupului la 41 de ani.

„De multe ori, oamenii au o viziune foarte austeră asupra vieții monahale”

Față de predecesori, care duceau o viață de tăcere și meditație, noile locuințe sunt mult mai active.

Pentru a face bani și a acoperi costurile uriașe, inclusiv 5.000 de euro pe lună doar pentru electricitate, măicuțele și-au lansat propriile linii de produse de curățenie, făcute din apa de izvor locală și uleiuri esențiale.

Ambalate sub marca „Air des Neiges”, produsele sunt vândute în magazine locale și online, scrie The Guardian.

În total, ordinul produce 400 de sticle pe lună de lichide de curățat. Iar pentru a face față facturilor imense, călugărițele au început și o campanie de crowdfunding pentru a strânge 100.000 de euro și a instala panouri solare, generatoare eoliene și poate chiar un sistem geotermal pe domeniul de 445 de hectare.

Dar pe lângă munca productivă, călugărițele folosesc și rețelele sociale pentru a-și promova produsele și a schimba percepția asupra vieții monahale. Se dau cu sania sau promovează un stil de viață plin de „prospețime și simplitate”.

„De multe ori, oamenii au o viziune foarte austeră asupra vieții monahale, dar asta nu ne împiedică să experimentăm adevărata bucurie”, explică măicuța Marine, miza fiind de a arăta tinerilor că această cale este posibilă și în zilele noastre.

Cel mai faimos oaspete al mănăstirii a fost scriitorul scoțian Robert Louis Stevenson, care s-a oprit acolo în septembrie 1878, la vârsta de 28 de ani, în cadrul unei drumeții de 12 zile, de 120 de mile, prin munții Cévennes, povestită în „Travels with a Donkey in the Cevénnes”.