Un bărbat din Statele Unite, în vârstă de 58 de ani, care s-a prezentat la Departamentul de Științe Psihologice și Științe ale Creierului de la Dartmouth College, vede lumea puțin diferit. Creierul său transformă fețele oamenilor în ceva monstruos. Demonic, chiar.
Diagnosticat cu prosopometamorfopsie, sau PMO, pacientul oferă cercetătorilor o ocazie unică de a înțelege mai bine cum procesează de obicei sistemele vizuale caracteristicile de identificare pentru a deosebi prietenul de dușman.
Timp de mai bine de doi ani și jumătate înainte de a participa la laboratorul Dartmouth, bărbatul a urmărit cum fețele din jur se distorsionau în caricaturi grotești.
În timp, bărbatul s-a obișnuit cu măștile bizare pe care mintea sa le impunea celor pe care îi întâlnea. Putea totuși să recunoască oamenii.
Poate că istoricul său de tulburare bipolară sau de stres post-traumatic avea legătură cu această schimbare? Poate că rănirea gravă la cap pe care a suferit-o la începutul anilor 40 a lăsat un fel de traumă, sau doza toxică de monoxid de carbon pe care a inhalat-o cu patru luni înainte de apariția distorsiunilor ar fi putut juca un rol, scrie ScienceAlert.
Pe măsură ce psihologii de la Dartmouth College, Antônio Mello, Daniel Stehr, Krzysztof Bujarski și Brad Duchaine au efectuat o serie de teste, a devenit clar că subiectul lor nu a experimentat PMO într-un mod cu totul tipic.
Deși afecțiunea se poate prezenta în multe feluri, transformând oamenii în demoni și dragoni, de obicei afectează imagini aplatizate ale fețelor la fel de ușor ca și fețele în carne și oase.
În acest caz, au fost afectate doar fețele din viața reală. O fotografie a acelorași trăsături a rămas nedistorsionată, oferindu-le cercetătorilor o oportunitate unică de a cartografia cu exactitate schimbarea precisă a caracteristicilor. Oferindu-i bărbatului fotografii ale voluntarilor prezenți în cameră, cercetătorii au putut studia comparații detaliate ale imaginilor contrastante.
Din punct de vedere istoric, prosopometamorfopsia a fost considerată o formă de orbire a feței, sau prosopagnosie. Cu toate acestea, devine clar că cele două afecțiuni trebuie diferențiate, iar mecanismele care stau la baza lor se suprapun doar parțial.
Afecțiunea este acum privită ca o distorsiune vizuală, unul dintre cele 40 și ceva de exemple a ceea ce este considerat sindromul Alice în Țara Minunilor, care de obicei distorsionează percepția pentru a face ca oamenii sau obiectele să pară mai mari sau mai mici decât sunt cu adevărat.
Găsirea unor modalități de a distinge afecțiunile cu cauze neurologice similare, chiar și atunci când se prezintă în moduri atât de dramatice, este vitală pentru a oferi prognosticuri și tratamente precise.
O afecțiune inflamatorie rară a esofagului devine tot mai întâlnită
Ce este adenomioza, afecțiunea care apare la una din cinci femei?
O afecțiune rară împiedică creierul să vizualizeze trecutul și viitorul
Medic: 95% dintre persoanele vaccinate, dar infectate, nu au afecțiune pulmonară