Gheața din Antarctica a început să se topească în anii 1940

Topirea gheții din vestul Antarcticii a început în anii 1940. O schimbare bruscă a avut loc începând cu 1945, amplificată de fenomenul El Nino.

Potrivit unui studiu condus de Julia Wellner de la Universitatea din Houston și publicat în Pnas, o schimbare bruscă ar fi avut loc începând cu 1945, promovată de fenomenul El Nino înregistrat între 1939 și 1942.

• Cum au fraudat doi români statul britanic cu sute de mii de lire sterline?
• Câți bani cash mai folosesc europenii?

Se știe cu certitudine că gheața din Antarctica se topește într-un ritm foarte rapid începând cu anii 1970, dar este destul de dificil să se știe ce se întâmpla înainte, din cauza lipsei imaginilor din satelit.

Ghețarul Thwaites, unul dintre cei mai mari din lume

Tocmai din acest motiv, o contribuție fundamentală vine din prelevarea de probe din straturile de gheață care permit reconstituirea, cu mai puțină precizie decât datele din satelit, a evoluției masei de gheață.

Noile date provin de la ghețarul Thwaites, de departe unul dintre cei mai mari din lume, a cărui topire completă se estimează că va ridica mările cu aproximativ 65 de centimetri.

Thwaites a început o retragere treptată încă de acum 9.400 de ani, dar o schimbare bruscă ar fi avut loc începând cu anii 1940. O schimbare care ar putea fi asociată cu apariția El Nino, fenomenul climatic periodic care își are originea în Pacific și care are influențe profunde și asupra restului planetei.

Ce a declanșat topirea accelerată a gheții?

Este posibil ca sosirea masivă a curenților de apă mai caldă în regiunea Antarcticii să fi declanșat o topire accelerată a gheții, ale cărei efecte continuă și astăzi.

„O implicație semnificativă a constatărilor noastre este că, odată inițiată, retragerea stratului de gheață poate continua timp de decenii, chiar dacă nu a mai avut loc nicio deteriorare”, a declarat James Smith, geolog marin la British Antarctic Survey și coautor al studiului.

„Este posibil”, a continuat el, „ca schimbările pe care le vedem astăzi pe ghețarii Thwaites și Pine Island, și potențial în întregul bazin al Mării Amundsen, să fi fost puse în mișcare în esență în anii 1940”.