Musculițele de oțet mor mai repede dacă văd alți indivizi ai speciei morți

Cercetările au arătat că, atunci când musculițele de oțet din specia Drosophila melanogaster sunt expuse la cadavrele prietenilor lor morți, durata de viață scade semnificativ și măsurabil.

Musculițele de oțet din specia Drosophila melanogaster încep să fie retrase, pierd grăsime corporală, iar îmbătrânirea lor accelerează până la punctul în care mor mai repede decât indivizii care nu își văd prietenii morți, potrivit Science Alert.

Oamenii de știință au încercat să afle care este motivul pentru care viața acestor musculițe este scurtată atunci când văd cadavrele altor indivizi ai speciei lor. Studiul a fost publicat în jurnalul PLOS Biology.

Procesele senzoriale influențează îmbătrânirea

Două tipuri de neuroni receptivi la neurotransmițătorul serotonină se activează atunci când musculițele de oțet își percep camarazii morți, iar această activitate crescută accelerează procesul de îmbătrânire a lor.

„Înțelegerea circuitelor neuronale prin care percepția morții influențează aceste fenotipuri poate informa viitoarele lucrări îndreptate spre înțelegerea consecințelor asociate cu această experiență senzorială și, probabil, cu alte experiențe senzoriale la indivizi, inclusiv la oameni, și poate oferi informații despre modul în care anumite stări neuronale au un impact asupra comportamentului și fiziologiei”, a scris o echipă de cercetători condusă de fiziologii Christi Gendron și Tuhin Chakraborty de la Universitatea din Michigan, SUA.

„Percepția morții” la musculițele de oțet

Procesele senzoriale pot influența îmbătrânirea, dar nu știm în mod deosebit cum se întâmplă acest lucru. Cercetările anterioare ale echipei au demonstrat că perceperea muștelor moarte din aceeași specie – cunoscute sub numele de conspecifice – are un efect demonstrabil asupra musculițelor de oțet, arătând că acestea se risipesc și mor mai devreme, însă motivele unui astfel de fenomen erau necunoscute.

La musculițele de oțet, modificările par să implice serotonina, un neurotransmițător important care transportă semnale între celulele nervoase, și unul dintre receptorii serotoninei, 5-HT2A. Cercetătorii au început de aici, investigând care neuroni care exprimă 5-HT2A ar putea fi implicați în efectele fizice a ceea ce cercetătorii numesc „percepția morții”.

Tratarea persoanelor care sunt expuse în mod obișnuit la situații stresante

Cercetătorii au injectat muculițe vii cu o proteină fluorescentă și le-au arătat acestora musculițe moarte din aceeași specie. Ei au observat și au notat ce părți ale creierului musculițelor vii se aprindeau atunci când urmăreau cadavrele.

În cele din urmă, au început să activeze artificial neuronii din aceste regiuni la musculițe care nu văzuseră prieteni morți, până când au găsit doi neuroni care au avut același efect ca și percepția morții, numiți R2 și R4. Așadar, acum știm.

„Contribuind la înțelegerea efectelor fiziologice ale expunerii la moarte și a mecanismelor biologice care le determină, rezultatele noastre pot oferi informații pentru tratarea persoanelor care sunt expuse în mod obișnuit la situații stresante în jurul morții, inclusiv soldații activi de luptă și primii respondenți”, au precizat autorii.

Vă mai recomandăm și: 

Toate insectele de pe Pământ, mai grele decât toți oamenii și animalele de fermă din lume

O femeie condamnată la moarte pentru uciderea a doi bărbați s-a înecat cu mâncare și a murit

China susține că a conectat, în „premieră mondială”, creierul unei maimuțe la un computer

O specie de broască braziliană ar putea fi primul exemplu de amfibian care polenizează florile