Cel mai vechi sărut înregistrat de omenire a avut loc în Mesopotamia, acum 4.500 de ani

Sursele scrise documentează faptul că sărutul era practicat de popoarele din Orientul Mijlociu antic în urmă cu 4.500 de ani, concluzionează cercetătorii de la Universitatea din Copenhaga și Universitatea Oxford într-un nou articol publicat în revista Science.

Cercetări recente au emis ipoteza că primele dovezi ale sărutului romantic de către oameni își au originea într-o locație geografică foarte specifică din Asia de Sud, în urmă cu 3.500 de ani, de unde s-ar fi răspândit în alte regiuni, accelerând simultan răspândirea virusului herpes simplex 1.

• Protest Greenpeace la Forumul Economic Mondial: ce mesaje au afișat activiștii?
• Europa trebuie să învețe cum să aibă grijă de ea însăși, avertizează Volodimir Zelenski

Însă, potrivit dr. Troels Pank Arbøll și Dr. Sophie Lund Rasmussen, care, într-un nou articol publicat în revista Science, se bazează pe o serie de surse scrise din cele mai vechi societăți mesopotamiene, sărutul era deja o practică bine stabilită în urmă cu 4.500 de ani în Orientul Mijlociu. Și, probabil, mult mai devreme, mutând cea mai veche documentație despre sărut cu 1.000 de ani în urmă, comparativ cu ceea ce era recunoscut anterior în comunitatea științifică.

Sărutul a accelerat răspândirea virusului herpes simplex 1

„În Mesopotamia antică, care este numele culturilor umane timpurii care au existat între râurile Eufrat și Tigru, în Irak și Siria de astăzi, oamenii scriau în scriere cuneiformă pe tăblițe de lut. Multe mii de aceste tăblițe de lut au supraviețuit până în prezent și conțin exemple clare că sărutul era considerat o parte a intimității romantice în antichitate, la fel cum sărutul putea face parte din relațiile de prietenie și din relațiile dintre membrii familiei”, spune dr. Troels Pank Arbøll, expert în istoria medicinei din Mesopotamia.

„Prin urmare, sărutul nu ar trebui să fie considerat un obicei care provine exclusiv dintr-o singură regiune și care s-a răspândit de acolo, ci mai degrabă pare să fi fost practicat în mai multe culturi antice de-a lungul mai multor milenii.”

„De fapt, cercetările asupra bonobo și cimpanzeilor, cele mai apropiate rude vii ale oamenilor, au arătat că ambele specii practică sărutul, ceea ce poate sugera că practica sărutului este un comportament fundamental la oameni, explicând de ce poate fi întâlnit în toate culturile”, a adăugat și dr. Sophie Lund Rasmussen.

Sărutul ca potențial transmițător de boli

Pe lângă importanța sa pentru comportamentul social și sexual, este posibil ca practica sărutului să fi jucat un rol neintenționat în transmiterea microorganismelor, putând provoca răspândirea virusurilor între oameni.

Cu toate acestea, sugestia conform căreia sărutul poate fi considerat un declanșator biologic brusc în privința răspândirii anumitor agenți patogeni este mai îndoielnică.

Răspândirea virusului herpes simplex 1, despre care cercetătorii au sugerat că ar fi putut fi accelerată de introducerea sărutului, este un exemplu în acest sens, scrie EurekAlert.

„Există un corpus substanțial de texte medicale din Mesopotamia, dintre care unele menționează o boală cu simptome care amintesc de virusul herpes simplex 1”, remarcă dr. Arbøll.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Dispozitivul ciudat care simulează sărutul în VR

A murit protagonistul celui mai faimos sărut din istorie

Aspectele dintre-o relaţie care prevestesc divorţul. Ce este „sărutul morţii” într-o căsnicie

Sylvia Plath, poeta care s-a sinucis la 30 de ani. „Sărută-mă şi vei vedea cât sunt de importantă”