Nu doar oamenii, ci și maimuțele sunt afectate de malarie. Noi dovezi arată că maimuțele bonobo sălbatice se pot și ele infecta.
Malaria este o boală devastatoare cauzată de paraziți transmiși prin mușcăturile țânțarilor infectați. Pentru oameni, simptomele încep ușor: febră, dureri de cap și frisoane, dar infecția cu malarie poate fi fatală în 24 de ore. Însă până acum nu se știa cum arată îmbolnăvirea cu malarie la maimuțe și cât de mortală poate fi.
„Încă nu avem o înțelegere completă a simptomelor și a gradului în care maimuțele sunt afectate de malarie”, a spus Emily Wroblewski, profesoară asistentă de antropologie biologică în Arte și Științe la Universitatea Washington, din SUA.
„Numărul de animale infectate în captivitate care au prezentat simptome de boală a fost limitat. Uneori, ele prezintă simptome precum febră și alte lucruri care ar putea fi asociate cu infecția, iar uneori nu. Iar în sălbăticie aceste lucruri sunt foarte greu de urmărit”, a continuat ea.
Oamenii de știință știu că infecția cu malarie este răspândită în zonele geografice ale cimpanzeilor și gorilelor sălbatice (ei știu acest lucru deoarece cercetătorii detectează ADN-ul paraziților în fecalele maimuțelor). De fapt, marile maimuțe africane găzduiesc cel puțin 12 specii diferite de Plasmodium, dintre care șapte sunt strâns legate de parazitul uman care cauzează aproximativ 95% din decesele la oameni.
Dar un anumit tip de maimuță, bonobo, a scăpat până acum de infecție peste tot, cu excepția a două locuri dintre cele în care cercetătorii le-au studiat în sălbăticie.
Oamenii de știință pot compara populațiile infectate, unde 38% dintre bonobo aveau ADN de parazit detectabil în fecale, cu populațiile de bonobo neinfectate din alte 10 locuri din aria lor naturală din Republica Democratică Congo.
Această diferență le oferă cercetătorilor ocazia de a încerca să descopere câteva informații de bază despre modul în care malaria afectează sănătatea și mortalitatea maimuțelor mari, scrie Phys.org.
Noua cercetare a lui Wroblewski, publicată în Nature Communications, constată că, în zonele în care a fost detectată infecția cu malarie, bonobo este mai probabil să aibă anumite variante ale unei gene imunitare (Papa-B).
Variantele bonobo sunt foarte asemănătoare cu o variantă umană (HLA-B*53) asociată cu protecția împotriva dezvoltării unei boli severe și mai mortale. Acest lucru sugerează că cele două specii ar putea utiliza mecanisme similare de apărare imunitară.
„Pentru noi, acest lucru înseamnă că există un avantaj selectiv pentru persoanele care au aceste variante protectoare, deoarece acei indivizi au șanse mai mari de a-i supraviețui infecției și de a se reproduce, ceea ce face ca varianta să crească în frecvență”, a spus Wroblewski.
„Văzând că populațiile infectate diferă de populațiile neinfectate în ceea ce privește această trăsătură imunitară sugerează că acest lucru se datorează faptului că bonobo experimentează o mortalitate crescută sau costuri asupra succesului reproductiv din cauza infecției”, a spus ea.
„Diferentele dintre populațiile de bonobo oferă prima dovadă de orice fel, deși indirectă, că maimuțele sunt afectate de malarie”, notează cercetătoarea.
Unul dintre colaboratorii lui Wroblewski în acest studiu, Beatrice Hahn, de la Universitatea din Pennsylvania, din SUA, a documentat tiparele infecției cu malarie la maimuțele mari în ultimele decenii. Lucrările ei anterioare au ajutat la stabilirea faptului că cel mai mortal parazit al malariei uman a plecat de la gorile.
„Înțelegerea istoriei naturale și a modelelor de transmitere a malariei la rudele noastre cele mai apropiate este esențială pentru a evalua transmisiile viitoare”, a spus Hahn.
Această cercetare a evitat orice manipulare sau alte maimuțelor bonobo sălbatice, deoarece ADN-ul folosit pentru secvențiere a fost extras din fecale care au fost colectate după ce au fost depuse.
Oamenii de știință au fost deosebit de intrigați să observe că modelul imunogenetic observat la maimuțele bonobo infectate este foarte asemănător cu ceea ce se observă în rândul populațiilor umane care se confruntă cu infecția cu malarie în Africa.
„Acest lucru este notabil deoarece aceste gene imunitare evoluează foarte rapid în timp ce încearcă să țină pasul cu agenții patogeni care evoluează rapid. Din acest motiv, este foarte neobișnuit să observăm un model care este împărtășit între oameni și rudele lor cele mai apropiate în viață”, a spus Wroblewski.
Cercetătoarea a spus că oamenii de știință ar trebui să investigheze în continuare modul în care această variantă specială a genei imunitare îi protejează pe indivizi (atât pe bonobo, cât și pe oameni) pentru că înțelegerea acestui mecanism ar putea duce la o sursă suplimentară de tratament sau vaccinare pentru oameni.
De asemenea, este important să înțelegem cum sunt afectate aceste maimuțe de boli, deoarece acestea sunt specii pe cale de dispariție. Boala este întotdeauna o amenințare pentru supraviețuirea lor, deoarece sunt supuse la din ce în ce mai multă presiune din partea activității umane.
„Cu numeroasele moduri în care fiecare gazdă s-ar putea adapta ca răspuns la infecție, mi se pare remarcabil că atât oamenii, cât și bonobo răspund la infecție în același mod”, a concluzionat Wroblewski.
Cercetătorii de la Harvard au aflat cum s-a dezvoltat atât de bine creierul cefalopodelor
Primele imagini care arată cum prind pește maimuțele din Alpii japonezi
Un parc național din Bolivia conține peste 330 de specii de pești, dintre care 35 sunt noi
Cel mai vechi și adânc lac din lume este casa unui pește canibal