Conflictele din Irak au dus la o creștere „catastrofală” a rezistenței la antibiotice în țară, cu implicații grave pentru întreaga regiune și pentru lume, avertizează experții internaționali.
Comentariul a fost publicat în revista cu acces deschis BMJ Global Health.
De vină este probabil combinația dintre infrastructura de asistență medicală distrusă, penuria de medicamente, resursele limitate, nivelurile ridicate de contaminare cu metale grele și salubritatea slabă cauzate de conflictele din Irak, susțin experții.
Rezistența la antibiotice (AMR), crește la nivel global într-un ritm alarmant și este de așteptat să provoace 10 milioane de decese pe an până în 2050, dacă nu se face nimic în acest sens, subliniază autorii.
Atribuită în mare parte utilizării excesive și abuzului de antibiotice, atenția se îndreaptă acum către alți factori, cum ar fi metalele grele și dezinfectanții care conțin compuși de amoniu cuaternar (QAC), care sunt utilizați la scară largă în sectoarele de sănătate și ospitalitate.
Războiul a fost implicat în apariția AMR încă din anii 1940, dar a primit puțină atenție, spun autorii.
Irakul este un exemplu grăitor al acestei neglijențe, deoarece țara a cunoscut o succesiune de conflicte încă din anii 1980, care au coincis cu apariția și răspândirea agenților patogeni cu modele specifice de rezistență la antibiotice, subliniază experții, conform Medical Xpress.
Aceste conflicte includ războiul Iran-Irak (1980–88); Primul Război din Golf în 1991; sancțiunile economice ale Națiunilor Unite în urma invaziei irakiene în Kuweit (1990-2003); invazia și ocupația SUA (2003-2011), inclusiv o perioadă de violență militarizată (2005-2007); și conflictele de stat irakian cu ISIS (Statul Islamic al Irakului și Siriei) în 2014–17.
„Conflictele contemporane, purtate în peisaje urbane și industrializate, presează microbi cu medii selective care conțin combinații și concentrații unice de metale grele toxice și antibiotice, oferind în același timp nișe și căi de diseminare pentru agenții patogeni microbieni”, scriu autorii comentariului.
„Acestea pot include numărul mare de răniți, natura rănilor, strămutarea refugiaților, prăbușirea controalelor de salubritate, pierderea diagnosticelor și a personalului medical calificat, dezmembrarea infrastructurilor de îngrijire a sănătății și amplasarea de spitale de campanie, adesea cu resurse insuficiente și spitalele improvizate, unde atât combatanții răniți, cât și civilii sunt expuși la agenți patogeni dăunători, având îngrijire și resurse limitate pentru a se recupera în mod corespunzător”, continuă aceștia. Astfel de lucruri s-au petrecut în Irak, spun ei.
Metalele grele folosite în arme persistă în mediul înconjurător, explozivii adăpostind cantități uriașe de plumb și mercur. Cromul, cuprul, plumbul, nichelul și zincul sunt folosite pentru gloanțe, rachete, țevi de arme și vehicule militare, în timp ce antimoniul, bariul și borul sunt compuși de amorsare a armelor. Și s-a demonstrat că multe specii bacteriene au dezvoltat rezistență pentru a combate toxicitatea metalelor grele.
„Luate împreună, o infrastructură de îngrijire a sănătății distrusă, terapiile microbiene inadecvate, resursele limitate, contaminarea ridicată cu metale grele în oameni și mediu și lipsa apei, canalizării și igienei adecvate au probabil un rol esențial în creșterea catastrofală a AMR în Irak și, prin extensie, la nivel regional și global”, se menționează în comentariu.
Este nevoie urgentă de cercetare pentru a înțelege rolurile directe și indirecte avute de conflictele din Irak în creșterea AMR pentru a putea fi oprită și milioane de decese inutile să fie prevenite, insistă ei. „Înțelegerea acestor legături dintre AMR și conflict, în special de-a lungul timpului, este esențială pentru un răspuns global la AMR, mai ales că există puține indicii că conflictul, la nivel mondial, se va diminua în anii următori”, conchid autorii.
Furnicile pot mirosi cancerul din urină, arată un studiu
Cum poate noroiul să ne întărească sistemul imunitar?
Un nou studiu arată că muzica are, într-adevăr, efect antistres
Plimbările în aer liber sunt mai benefice pentru sănătatea mintală decât mersul în interior