După mai bine de 200 de ani după ce a fost expus publicului, scheletul de 2,3 metri înălțime al „Uriașului irlandez” Charles Byrne a fost retras din expoziția Muzeului Hunterian din Londra, Regatul Unit.
Byrne avea o tumoare benignă nediagnosticată a glandei pituitare, care provoca o abundență a hormonului uman de creștere și ducea la gigantism.
Expunerea scheletului a fost întotdeauna controversată, nu în ultimul rând pentru că Charles Byrne însuși a declarat că se temea de o astfel de soartă, precizând că dorea să fie îngropat pe mare, pentru a pune rămășițele sale departe de ochii faimosului curator de ciudățenii medicale, John Hunter, potrivit Science Alert.
Nu va avea loc o înmormântare, deoarece Colegiul Regal al Chirurgilor, care administrează Muzeul Hunterian, a declarat că va păstra scheletul pentru proiecte de cercetare veritabile. În prezent, muzeul este închis pentru ample lucrări de renovare, urmând să se redeschidă în martie.
„Cât timp este închis muzeul, Colegiul de Adminstrație al Colecției Hunterian a discutat despre sensibilitățile și opiniile diferite legate de expunerea și păstrarea scheletului lui Charles Byrne. Administrația a hotărât că scheletul lui Charles Byrne nu va fi expus la muzeu după reabilitare, dar va fi încă disponibil pentru cercetarea medicală de bună credință în studiul condiției acromegaliei pituitare și gigantismului”, au explicat reprezentanții muzeului într-un comunicat de presă.
Povestea lui Byrne este plină de dramatism și interes. S-a născut în Mid Ulster, în Irlanda de Nord, în 1761, sub numele de Charles O’Brien. După ce a ajuns la Londra la vârsta de 21 de ani, a devenit rapid una dintre cele mai mari celebrități ale vremii, distrând mulțimile și apărând în ziare.
La vârsta de 22 de ani, însă, sănătatea lui s-a deteriorat rapid. A murit în 1783 și a ținut ca trupul său să nu fie luat de anatomiști, în special de chirurgul John Hunter. Hunter era cunoscut pentru colecționarea de „specimene neobișnuite” pentru a fi expuse, iar Byrne îl refuzase după ce fusese abordat.
Deși Bryne plătise niște prieteni pentru a-i pune rămășițele într-un sicriu de plumb și a le arunca în ocean, Hunter a aranjat ca trupul să fie luat și înlocuit cu pietre grele. Cadavrul a fost apoi fiert până la schelet, iar patru ani mai târziu a fost expus în muzeul lui Hunter. Acesta a fost cumpărat de Colegiul Regal al Chirurgilor în 1799.
Această poveste de răpire de cadavre a dus la apeluri repetate pentru ca scheletul să fie scos din expoziție, atât din motive legale, cât și etice și, cu siguranță, nu este ceva ce v-ați putea imagina că ar putea fi tolerat în zilele noastre.
Printre cei care au cerut o regândire în ultimii ani s-au numărat Len Doyal, profesor de etică medicală la Universitatea din Londra și Thomas Muinzer, avocat la Universitatea din Aberdeen.
„Adevărul este că Hunter știa de teroarea lui Byrne și a ignorat dorințele acestuia în ceea ce privește dispunerea cadavrului său. Ceea ce a fost făcut nu poate fi anulat, dar poate fi rectificat din punct de vedere moral. Cu siguranță este timpul să respectăm memoria și reputația lui Byrne: narațiunea vieții sale, inclusiv circumstanțele care au înconjurat moartea sa” au scris Doyal și Muinzer într-un articol publicat în 2011 în The BMJ.
Deși muzeul și proprietarii săi nu fac exact ceea ce Byrne și-a dorit inițial, cel puțin îndepărtează scheletul ca spectacol public. De acum înainte, doar cercetătorii din domeniul medical îl vor putea vedea.
Rămășițele vor fi înlocuite în Muzeul Hunterian cu o pictură a chirurgului John Hunter realizată de celebrul pictor englez Joshua Reynolds. Portretul include în fundal unul dintre oasele piciorului lui Charles Byrne.
Mai multe oase pictate, găsite în Peru, dezvăluie o legătură profundă cu morții
Cel mai mare schelet de dinozaur din Europa, descoperit în Portugalia
Schelet uman din Evul Mediu, găsit la o școală din Mediaș
Cele mai vechi rămășițe umane din nordul Germaniei, găsite într-un mormânt de incinerare