Cel mai bătrân animal terestru din lume, o broască țestoasă numită Jonathan, a împlinit 190 de ani

Insula Sfânta Elena din Atlanticul de Sud sărbătorește ziua de naștere a celui mai bătrân animal terestru viu din lume: o broască țestoasă uriașă din Seychelles, pe nume Jonathan, care împlinește 190 de ani.

Casa guvernatorului insulei, unde Jonathan și-a petrecut cea mai mare parte a vieții, marchează această ocazie prin deschiderea, timp de trei zile, pentru vizitatorii care doresc să sărbătorească „piatra de hotar istorică”.

Oficialii de pe insulă – un teritoriu britanic de peste mări – au realizat, de asemenea, o serie de timbre cu această ocazie. Deși nu există o înregistrare reală a nașterii sale, se crede că Jonathan s-a născut în jurul anului 1832.

Cel mai bătrân chelonian din toate timpurile

El a fost adus în Sfânta Elena din Seychelles în 1882 ca un cadou pentru Sir William Grey-Wilson, care a devenit ulterior guvernator.

Dar Jonathan ar putea avea de fapt 200 de ani, potrivit lui Matt Joshua, șeful departamentului de turism din Sfânta Elena.

Potrivit Guinness World Records, Jonathan este, de asemenea, cel mai bătrân chelonian din toate timpurile, o categorie care cuprinde toate broaștele țestoase.

Precedentul cel mai bătrân chelonian a fost Tu’i Malila, o broască țestoasă care a trăit până la cel puțin 188 de ani. Oferită familiei regale din Tonga de către exploratorul britanic Căpitanul James Cook în jurul anului 1777, Tu’i Malila a murit în 1965.

Jonathan, o țestoasă receptivă

Jonathan este un fel de celebritate, trăind alături de alte trei broaște țestoase uriașe; David, Emma și Fred.

Deși bătrânețea l-a lăsat pe Jonathan orb și fără simțul mirosului, auzul său este excelent. Potrivit Guiness World Records, el răspunde bine la sunetul vocii veterinarului său.

În ciuda faptului că unele dintre simțurile sale sunt acum slăbite, medicul veterinar al lui Jonathan, Joe Hollins, a declarat pentru Guinness World Records că animalul are încă multă energie, deși aceasta variază în funcție de vreme.

„În zilele blânde, el va face plajă – gâtul și picioarele sale lungi se întind complet în afara carapacei pentru a absorbi căldura și a o transfera către interiorul său”, a spus Hollins.

Pe vreme mai rece, preferă „să se îngroape în mucegai de frunze sau în resturi de iarbă și să rămână acolo toată ziua”.