România a închis în ultimul an 1.300 MW în centrale termo, aproape cât au cele două reactoare de la Cernavodă, şi a pus în loc 0 MW – analiză ZF.
Producţia de energie a României a scăzut în primele nouă luni ale anului cu 7% faţă de perioada similară a din 2021, perioadă în care puterea instalată în centralele pe surse termo a scăzut cu aproximativ 18%, de la 7.016 MW instalaţi la 5.708 MW. În această perioadă, cu excepţia investiţiilor în proiectelor solare, cele mai multe de dimensiuni foarte mici, nu s-a pus în funcţiune absolut nicio unitate nouă de producţie a energiei, statul român mergând, în plină criză energeti
În această perioadă însă, şi cererea de energie a scăzut considerabil, cu 6% în primele nouă luni ale anului faţă de perioada similară a anului trecut, arată raportul pe cel de-al treilea trimestru al Transelectrica. „Scăderea consumului a fost influenţată pe de o parte de creşterea preţurilor la combustibilii primari, fenomen care s-a reflectat în preţul final al energiei electrice, iar pe de altă parte, temperaturile medii lunare care au înregistrat sistematic anomalii pozitive, situându-se în general, peste normele climatologice“, se arată în raportul Transelectrica.
Pe partea de producţie, energia termo a asigurat cea mai mare parte a producţiei din primele nouă luni ale anului în contextul în care 2022 se dovedeşte a fi unul slab din punct de vedere hidrologic. Astfel, energia termo a avut o pondere de 36%, aici fiind inclusă şi producţia centralelor pe gaze, energia hidro a avut o pondere de 27%, nuclearul a asigurat 19% iar eolienele şi energia solară au injectat 18% din producţia de energie.
România s-a angajat să înceteze producţia de energie pe bază de cărbuni până în 2032, în baza OUG 108/2022, ordonanţă dată pe vârf de criză energetică, în care oricum România se confruntă cu un deficit de producţie.
„Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se interzice construirea unor capacităţi energetice noi de producere a energiei electrice pe bază de lignit sau huilă. Se aprobă încetarea producerii energiei electrice pe bază de lignit şi huilă, retragerea din exploatare şi închiderea capacităţii energetice totale instalate pe bază de lignit şi huilă de 4.920 MW, încetarea producţiei de lignit şi huilă, executarea lucrărilor de punere în siguranţă şi a lucrărilor de închidere şi ecologizare pentru cariere şi mine până la data de 31 decembrie 2032“, se arată în textul ordonanţei. Pe de altă parte, ţinând cont de actualul context, ministrul energiei, Virgil Popescu, spunea săptămâna trecută, că nu se va închide nicio termocentrală, planurile fiind de a moderniza şi conserva.
„NU închidem nicio unitate de producţie a energiei electrice pe bază de cărbune, ci, din contră, investim în modernizare şi ne pregătim pentru viitor”, a spus Virgil Popescu, în contextul adoptării legii pentru aprobarea OUG 108/2022 privind decarbonizarea sectorului energetic.
„Prin această lege se instituie măsuri pentru atenuarea consecinţelor sociale ale închiderii şi conservării capacităţilor de producere a energiei electrice pe bază de lignit şi huilă şi a carierelor şi minelor aferente, stabilirea surselor de finanţare a măsurilor de ajutor de stat, precum şi a măsurilor pentru coordonarea şi implementarea procesului de decarbonizare“, a mai spus Virgil Popescu.
În ultimul deceniu, România nu numai că nu a reuşit să-şi majoreze capacitatea de producţie de energie electrică, dar nici măcar nu a putut să o păstreze constantă, închizând unităţi fără a pune nimic în loc. Germania, Polonia, Grecia şi Austria sunt state care spun o cu totul altă poveste în ceea ce priveşte abordarea acestui sector strategic. Statisticile europene arată că în perioada 2011-2020 parcul de producţie de energie al României s-a micşorat cu 9%, de la 19.733 MW la circa 18.000 MW.
Astfel, deşi în perioada 2009-2014 România a trecut printr-un puternic val de investiţii în proiecte de energie verde, care au adăugat sistemului energetic naţional circa 4.300 MW noi, închiderile de unităţi, mai ales cele din zona termo au anulat la nivelul întregului sistem acest aport pozitiv de capacitate. Rezultatul este că de trei ani, România a devenit importator net de energie electrică. Poloniei, de exemplu, a reuşit să termine anul 2020 cu o capacitate de producţie a energiei cu 29% mai mare faţă de cea din 2011. Ce este interesant la cazul Poloniei este faptul că ţara şi-a păstrat aproape intactă capacitatea centralelor pe cărbune, care asigură 70% din producţia de energie, dar a adăugat la această capacitate proiecte din energie verde.