De ce a construit Elveția cel mai lung tren de pasageri din lume?

Pentru a sărbători cea de-a 175-a aniversare a primei căi ferate din Elveția, industria feroviară elvețiană s-a reunit pentru a pune în mișcare cel mai lung tren de pasageri din lume – 100 de vagoane, 2 990 de tone și aproape doi kilometri lungime.

Format din 25 de garnituri electrice noi „Capricorn”, trenul de 1.906 metri, care a bătut recordul, a avut nevoie de aproape o oră pentru a parcurge aproximativ 25 de kilometri pe spectaculoasa linie Albula, aflată în patrimoniul mondial UNESCO, de la Preda la Alvaneu, în estul Elveției.

• Unul dintre marii producători de cărbune din lume renunță la extracție
• Vești proaste pentru 4.000 de angajați Ford! Gigantul auto pregătește concedieri în Europa

Linia Albula este faimoasă pentru curbele sale și coborârile abrupte. O capodoperă a ingineriei civile de renume mondial, linia de 62 de kilometri între Thusis și St Moritz a fost construită în doar cinci ani, deși a necesitat 55 de poduri și 39 de tuneluri.

Cel mai lung tren de pasageri din lume

Înainte de finalizarea sa, în iulie 1904, vizitatorii trebuiau să facă o călătorie riscantă de 14 ore pe trasee accidentate, în trăsuri trase de cai sau sănii.

Piesa centrală a liniei este tunelul Albula, lung de 5.866 de metri.

În mai puțin de 25 de kilometri, trenul a coborât de la 1.788 de metri deasupra nivelului mării la Preda la 999,3 metri la Alvaneu, folosind o succesiune de serpentine, viaducte și tuneluri.

Tentativa de record a fost organizată de Rhaetische Bahn (Calea ferată retică, sau RhB), susținută de constructorul elvețian de trenuri Stadler, și a avut loc pe o cale ferată cu ecartament îngust.

Deținătorii anteriori ai recordului celui mai lung tren de pasageri din lume – Belgia și, înainte de aceasta, Țările de Jos – au folosit în avantajul lor căi ferate cu ecartament standard prin peisaje plate.

Un test inițial s-a soldat cu un eșec

Un test inițial s-a soldat cu un eșec înainte ca trenul să se fi pus în mișcare, când s-a descoperit că sistemul de frânare de urgență nu a putut fi activat, iar cei șapte mecanici nu au putut comunica între ei prin radio sau telefon mobil în numeroasele tuneluri.

Un software special modificat și un interfon între cei șapte mecanici au permis celor 25 de garnituri să lucreze coordonat.

Îmbunătățirea rețelei existente de cîi ferate pentru a crea o capacitate suplimentară va fi prioritară în fața altor proiecte majore de infrastructură. Ministrul transporturilor, Simonetta Sommaruga, a declarat: „Nu este vorba de a economisi câteva minute pe o rută principală precum Zürich-Berna. Calea ferată este deja imbatabilă pe astfel de rute. Este vorba mai degrabă de extinderea acolo unde calea ferată a fost lăsată în urmă.”

Obiectivele planului, care ar trebui să fie promulgat până în 2026, includ creșterea utilizării anuale a transportului public de la 26 de miliarde de pasageri-kilometri la 38 de miliarde de pasageri-kilometri până în 2050, creșterea „semnificativă” a cotei de piață a transportului feroviar de pasageri și de marfă și asigurarea unei integrări și mai strânse a serviciilor feroviare cu alte moduri de transport pentru a oferi o mai mare mobilitate pentru toți.